28 martie 2006

Cum am petrecut ziua Ungariei

Pai sa vezi (vroiam sa-ti spun), am zburat la Cluj. La Otopeni, stewardessele erau excitate, ceea ce nu le facea mai amabile. Erau oricum fardate strident, aveau mainile prea mari si umerii prea lati. Apoi am tinut trei cursuri. Baietii erau tare draguti si inteligenti. Si fetele? m-ai fi intrebat. Si fetele. Pe seara am fost in ‘El Simon’. Un Gavroche dansa csardas cu Saraghina lui Fellini, Al Bano si Dorin Anastasiu se priveau in ochi, eu insumi ma intretineam cordial cu Federico, straduindu-ne sa acoperim muzica.

Apoi ma gindeam, meditind la experientele mele de o parte si de cealalta a Carpatilor. Hai sa zicem ca noi doi am fi un cuplu. Hai sa zicem, numa’. Si sa mai zicem ca eu as avea unele pofte si dorinte care ar depasi etica si morala cuplului. (Si nu ma refer aici numai la amoruri extraconjugale.) Oare nu crezi ca ar fi practic sa te previn din cind in cind ca eu sunt un porc, ca am sa seduc maine-poimaine pe X si pe Y desi ti-am jurat fidelitate si credinta, ca am sa te exploatez si am sa te fac sa te saturi de mine si sa-ti iei campii? Tu ce ai spune? Ai spune (a) “Saracu’, are problemele lui, ca fiecare dintre noi”, (b) “Pe mine nu ma deranjeaza complexele tale, eu te iubesc asa cum esti” sau (c) ai trece cu vederea aceste mici scene (incadrindu-le eventual in categoria fishing for compliments) si ti-ai vedea de treaba ta? Sau poate ca, ar zice Dr. Psy(nocchio), regularitatea si pretinsa inocenta a acestor scene ar avea asupra ta efectul unui vaccin, si eu as putea sa fac toate cele enumerate (mai putin sa te fac sa iti iei campii), sa fiu si sa ramin acelasi porc, in timp ce tu ti-ai pastra o incredere nezdruncinata, ba chiar te-ai amuza pe seama amicilor spectatori care ar lua in serios declaratiile mele de promiscuitate? Pentru ca, o stim cel putin de la crimele din Rue Morgue incoace, ascunzatorile cele mai bune sunt acelea expuse perceptiilor cotidiene, tocite de rutina.

Dar hai mai bine despre primavara sa povestim, caci ea singura este vesela si nevinovata. Intors acasa la sfirsit de martie, mi-am cautat florile sub stratul de zapada. Cinci centimetri de zapada invechita, un centimetru de gheata, iar dedesubt, in apa rece, trandafirii aveau deja muguri proaspeti si verzi. Pe linga asta, dragul meu, toate micile mizerii ale acestei lumi sunt niste puncte negre pe care le vezi din avion. Nu stii prea bine ce ar putea sa fie, si le treci cu vederea. Pentru ca incepuse sa ploua, cald si usor, m-am ascuns cu domnu’ Inginer in casuta din gradina, la o bere. Aveam loc, atita cit sa stam turceste unul linga celalalt. Crezindu-se neobservate, mierlele curioase alergau de-a curmezisul gazonului.

Azi de dimineaza, domnu’ Inginer ma intreba insinuant: Pentru cine te aranjezi tu atita timp in fata oglinzii? Pentru mine si pentru tine. Bine, dar abia daca ne vedem. Pai uite-ma, sunt aici, nu? am raspuns intinzindu-mi crema de ras pe obraz. Vai mie, cu masca de frumusete pe fata! Fii multumit ca nu port moate si bigudiuri, am raspuns, si am inceput amindoi sa ridem.

Niciun comentariu: