27 septembrie 2007

The gay next door

Ce poveste trista! Dar cum eu insumi am cerut-o, nu imi ramine decit sa imi pregatesc colectia de batiste si sa citesc mai departe. Snif. Iata si o poveste de-a mea:

Aveam vreo 20 de ani, o pereche de jeans inca noi de care eram mindru, si ne mutaseram de curind in mahala. Mama m-a trimis la sedinta de bloc, sa vad ce se spune acolo si sa-i povestesc. Interesat pina la pasiune si foc mistuitor, m-am rezemat de un perete proaspat varuit al spalatoriei si am ciulit urechile. Nu mai stiu ce am auzit, dar stiu ca m-am simtit privit -- din spate. Era micutz si cam timid, avea ochii albastri si, mai ales, era un tip cult. Avea pe atunci 33 de ani, virsta matusalemica fata de a mea. (Pentru cine e mai incet la socotit, asta trebuie sa fi fost cam prin '82, deci vecinul meu trebuie sa aiba acum vreo 58 de ani, ca si personajul din povestea maisusnumita.) Ne-am intilnit de mai multe ori, am stat de vorba, am fost la concerte, mi-a recomandat lecturi (in mod special "Sodoma si Gomora" lui Proust) si, imi dau acum seama, a fost primul care mi-a spus ca homosexualitatea este ilegala, imorala si ingrasa numai in Romania, in alte tari era OK.

In "Ce se'ntimpla, doctore?" exista o scena adorabila, in care Barbara Streissand se apropie foarte tare de Ryan O'Neal, el se intimideaza si o intreaba ceva de genul: Vai, bunicutzo, de ce te uiti asa de aproape la mine? Iar ea raspunde ca e foarte, foarte! mioapa. Apoi se saruta, si scaunul pe care stateau amindoi la pian (cintasera, ce altceva, "You must remember this, a kiss is just a kiss") se rupe si cei doi cad pe spate. La noi a fost oarecum invers. Iar intr-o buna seara, pe cind ne uitam la diapozitivele lui din Vest, a venit foarte aproape. O mina de-a lui cred ca se plimba pe piciorul meu. Cind era pe la genunchi, nu m-a deranjat foarte tare, dar cind a urcat suficient i-am spus ca nu il vad bine daca sta asa de aproape si m-am mutat pe scaunul de vizavi. Peste citeva minute am plecat acasa. Adevarul e ca mi se facuse o frica nebuna. Multi, multi ani de zile, scena asta a fost cea mai puternica fantezie erotica a mea.

Coming-out-ul meu a coincis cu revenirea in tara dupa mai multi ani de absenta incapatinata. Pus pe fapte mari si pe ceea ce se numeste, ah, prelucrarea traumelor trecutului, m-am hotarit sa il caut. Am tot aminat citeva zile, dar pina la urma m-am mobilizat. Era prin mijlocul saptaminii, pe la ora doua dupa-amiaza, cind, la drept vorbind, era cel mai putin probabil sa il gasesc acasa. Am sunat la usa. Am auzit pasi in spatele usii. Nu mai stiu daca ma pregateam sa ii sar de git sau sa o iau la fuga, cind... usa s-a deschis: o femeie. Intr-o fractiune de secunda am inteles ca trebuie sa se fi casatorit, poate avea intre timp si copii, ma inselasem, ce poveste stupida, scuze, pa si pusi. Era chiriasa lui. El insusi se mutase in Statele Unite, lucra la un institut de cercetari intr-un domeniu foarte la moda. Chriasa mi-a dat numarul de telefon al unchiului, unchiul mi-a dat adresa postala, i-am scris o scrisoare (ce chestie demodata!) si i-am povestit tot. Peste citeva zile mi-a dat un telefon, apoi am corespondat o vreme. Imi spunea si imi repeta cit de nedrept l-au tratat cei din jurul lui. Nu a reusit sa treaca peste asta. OK, i-am spus, asa e, ai dreptate, a fost cumplit, a trecut, hai sa vorbim despre lucruri mai vesele, despre prezent, despre viitor. Aici s-a incheiat corespondenta noastra.

4 comentarii:

Iulian B. spunea...

Inteleg senzatia aia puternica. Am trait-o si eu. Numa ca al meu era mai mic :))

Anonim spunea...

Povestea asta pare si mai trista...

Pinocchi0 spunea...

Pentru mine a fost o poveste stranie, asa cum avem cu totii in tinerete: Ne intilnim cu cineva sau ceva cu care nu stim ce sa facem. Girafa inhamata la plug si pusa la munca cimpului.

Pentru el, da, sunt convins ca a fost o existenta trista, traumatica. Cei citiva intelectuali homosexuali care au fost arestati si care au murit eventual in inchisori au fost putini si au jucat rolul de exemplu pentru ceilalti. Ceilalti. desi liberi, au fost striviti. Nu direct si nu imediat, dar incet si sigur. Oameni valorosi, care altfel ar fi putut sa faca mult mai mult din viata lor, si pentru ei insisi, si pentru cei din jur.

Iulian B. spunea...

Eh...Pinocchio, eu tot te ador :))