De calatorie

Nimic nu ne enerveaza mai tare decit facutul bagajelor. Se incepe cu deschiderea sifonierei. Urmeaza clasicul „nu am cu ce sa ma imbrac“. Geamantanul se umple in primul rind cantitativ, continutul conteaza mai putin. Cind e plin, ne linistim oarecum. Inca ceva de rezolvat: scrisoarea de amor catre madama de jos („asta s-o crezi tu, cucoana“, doar ceva mai politicos), telefonul cu Prinzessa („Bagaje, heh?!“), paharul cu vin rosu (Rioja, 2001) si culcarea. Sedinta la 8, sedinta-fulger la 9, sedinta normala la 9.30. Caile ferate nu fac greva astazi, dar domnu’ Inginer isi viziteaza tatal si ma ia si pe mine cu el pina la aeroport. Autostrada blocata, o luam teleleu prin sate. Ei, da, si romanii astia care se aseaza la coada cu ore inainte sa se deschida. Ce se da aici? Locuri la cursa Tarom de Bucuresti. Ce altceva? Salutari de pe aeroportul Franz-Josef Strauss si multumiri Emiratelor care asigura accesul gratuit si fara de cablu la internetul fara de care, citam, Pinocchio nu ar fi Pinocchio.