23 octombrie 2007

Suportabila greutate de a fi

sau
Lung îi drumul Clujului

Cele ce urmeaza nu vor fi intelese de fiecare. Cele ce urmeaza poate ca nu vor fi intelese de nimeni – in afara de mine, bineinteles, desi asta doar in cel mai bun caz. In definitiv, un blog este un jurnal zilnic, iar orice jurnal trebuie sa aiba secretele si intimitatea lui. Pentru cei care inteleg: Willkommen im Club!

M-am hotarit sa nu mai vin la Cluj. Asta cu mare parere de rau, pentru ca oamenii’s tare faini. Dar timpul, dar efortul, dar eficienta. Ca sa nu incapa neintelegeri, am spus-o sus si tare: pentru ultima data. Reactia a fost: ia sa vedem ce se intimpla aici si care-i problema. Hotarirea mea a fost respectata. Iar cele dinainte stabilite mi-au fost oferite in continuare cu aceeasi solicitudine si amicitie.

Apoi s-a intimplat o mica minune. Am lucrat atit de bine cu cei cu care am lucrat, incit mi-am dat seama ca nu am decit de cistigat. Si ca efortul de timp si munca suplimentara merita. Munca patriotica? Si asta, poate. Dar poate in adevaratul sens al termenului, nu in cel pe care l-am cunoscut in scoala. M-am hotarit sa revin la Cluj.

Ca sa fiu putin superstitios: Bucurestean convins, nu am avut niciodata nimic de a face cu Clujul. Apoi am plecat. (Suparat. Rau.) Dupa sapte ani de zile, cel care m-a convins sa revin a fost un clujean. Iar tot ce am facut cu el impreuna si-a lasat o amprenta clara asupra formatiei mele. Continui sa fac acelasi lucru. Pe mai departe, la Cluj. Nebanuita cale.

12 comentarii:

Teo-Hlife spunea...

Am revenit cu greu... dupa cele intamplate, dar sunt pe wordpress.

O. spunea...

bucuresti-cluj, nebanuita cale, mi se intampla si mie, chiar acum (-:

brother's keeper spunea...

oh gee, românia aia e chiar capatul lumii. give us a sign of life :)

Prada_Devil spunea...

Io nu am inteles nimic :|

Pinocchi0 spunea...

Exista intotdeauna ceva care nu este de inteles la prima incercare. Eu unul, in cazul de fata, nu am inteles prea bine revenirea lui teo-hlife si chestia cu wordpressul, dar mai incercam. Cit despre "Romania aia", oh nu, capatul lumii sunt convins ca e mult mai departe. Alte semne pe curind.

Zaza spunea...

Bravo Pinocchio, mi-a plăcut şi la recitire, iar complimentele la care nu am ştiut să răspund se întorc.

Tot Z., fiinţa aia de o răutate verbală stupefiantă, zic unii. Mais nul n'est prophète, u.s.w.

Pinocchi0 spunea...

Prea onorat :-)

Cit despre diversele chestiuni supefiante: Nothing is so good that someone, somewhere would not hate it. Chiar daca ma repet: Nebanuite sunt caile.

Zaza spunea...

Of, măcar tu nu mă iei de guler, heh.

Pinocchi0 spunea...

*smile*
Raspuns de erou: Nu sunt judecatorul nimanui, in cel mai bun caz de'abia daca reusesc sa ma judec pe mine insumi cum trebuie. Raspuns amical: Ce sa-i faci am si eu slabiciunile mele, heh ;-)

Zaza spunea...

Am impresia că nu ţi-ai câştigat numai un loc în rai, dar şi o tavă de savarine.

Pinocchi0 spunea...

Locul in rai este un lucru minunat (si, sa speram, cu mai putine probleme decit cel de pe pamint). Savarinele... mmm... piei ispita! :-)

Zaza spunea...

O nimica toată, de pe Beller. :)