Este o broderie a strabunicii mele. Culorile au fost la vremea lor puternice, sigure de sine, aproape obraznice – asa cum se mai vad inca pe dos. Cu timpul – sa tot fie vreo 80 de ani? – s-au linistit si s-au armonizat ca in frescele si mozaicurile Greciei antice. Inutil sa comentez semnificatia modelului, la care Mamaia desigur ca nu avusese aroganta sa se gindeasca. La fel de inutil sa explic taria cu care am protestat.
Inspirat de Fichetul Zazei, m-am gindit ca ar fi timpul sa articulez aceste amintiri. Mai intii, poze de familie (avind, mai mult sau mai putin intimplator, unele in comun cu cele ale bunei doamne) asteapta sa fie salvate de la uitare, asa ermetice cum au devenit ele cu timpul. Vom avea aici probleme logistice, multe din pozele respective aflindu-se inca la originea lor valaha. Apoi, memoria colectiva, despre care am scris atit de des in Mahala si care asteapta sa fie inteleasa. Explicarea acestor poze, acestor momente, ca si amintirea lor sunt ritualuri stravechi, pe care nu le vom da uitarii nici aici, in Internet.
2 comentarii:
De-abia aştept. :)
Cred că iau şi io leapşa aia, mă mai gândesc.
Trimiteți un comentariu