Tapirul postmodern

si toate astea sunt pentru ca au fost
si vor veni pentru ca au venit
(Mircea)

Iata, asadar, spune Eliade, ce inseamna de fapt “eterna reintoarcere”, eterna repetare a ritmului fundamental al Cosmosului: distrugerea si re-crearea sa periodica, adica “Anul-Cosmos” in conceptia primitiva, golita insa de continutul religios. Doctrina ciclurilor yuga a fost elaborata de catre elitele intelectuale si, chiar daca a devenit o doctrina panindiana, nu trebuie sa ne imaginam ca latura sa inspaimintatoare era cunoscuta de catre toate populatiile din India. Elitele religioase si filosofice erau singurele care se simteau cuprinse de disperare in fata timpului ciclic, care se repeta la nesfirsit, pentru ca aceasta “eterna reintoarcere” implica, in gindirea indiana, eterna reintoarcere la existenta datorita legii cauzalitatii universale, karma.

Schimbind putin perspectiva, constienta eternei reintoarceri inseamna, pe de o parte, cunoasterea tuturor lucrurilor din “cercul nostru strimt”, adica determinismul, pe de alta parte lipsa sperantei ca lucrurile se vor termina intr-o zi mai bine, si altfel decit stim noi. Ne aflam deci intr-un sistem inchis care, evident, nu admite decit sisteme de referinta proprii, deci relative.

Ei bine, daca asta este un motiv de tristete sau nu, asta face diferenta intre modern si postmodern, sustine Tapirul. Si nu pare a fi deloc trist, deci este un tapir postmodern. Basca unul relativist.