18 mai 2008

De sezon



E timpul. Incinge tigaia cea mare si grea, pune ulei de masline. Pune sparanghelul curatat si prajeste bine, sa iasa scântei. Nu-l lasa sa se arda: Toarna vin alb, micsoreaza focul. Pune capacul si lasa-l sa fiarba. Intre timp (sau mai bine inainte de asta) fierbe cartofii cu coaja si amesteca iaurt cu oregano, marar, sare si piper. Lasa ierburile uscate sa-si aminteasca: aroma se va raspindi in iaurtul racoros. Culege ruccola de pe balcon: cu putin soare, creste ca in jungla. Oricum trebuie tunsa o data la doua zile. Pune alaturi un pahar cu vin alb, sec si discret.

(Afara ploua si domnu’ Inginer proiecteaza bucatarii.)

9 comentarii:

Lulu spunea...

Adica sparanghelul voi il caliti in ulei, nu il faceti la abur sau fiert? Cum iese?

Anonim spunea...

igitt!!! spargel?!

arata ca niste degete moarte, o singura data am incercat, la restaurant. sosul holandaise a fost insa bun rau ! :)

Pinocchi0 spunea...

Comparatia cu degetele pare sa fie noua si originala, de obicei sparanghelul e comparat cu alte Körperteile *kicher* "Veroooonikaa, de Lentz ist da/ Die Vööögel singen tralala/.../Veronika mein Spargel wächst..." :-))

Si tocmai asta e problema, cu sosul ala holandez: E bun, dar pina la urma te saturi de el. Ca sa nu mai vorbesc de colesterol (unt, galbenus de ou...), glutamat (ca la Dr. Oetker nu se poate fara)... bäh!

Am fost odata in Viktualienmarkt, piata de legume din centru, si m-am conversat cu precupetele, de acolo am aflat si alte retete. Cum iese -- pai iese bun, putin altfel decit fiert. Mai interesant, mi se pare mie. Principalul e sa nu ii pui ceva care sa ii acopere gustul propriu, care e destul de slab.

Calit mi se pare ca inseamna putin altceva. Eu l-am prajit (de data asta) scurt in uleiul bine incins, dupa care am pus vin alb, am dat plita incet si l-am lasat sa fiarba in vin. Mmmmmm... :-)

Citeodata ii fac sos de avocado (subtiat tot cu iaurt) si cu coriandru verde tocat. De data asta, avocatii de la real,- erau cam necopti.

Ah da, apropo de incercat la restaurant: In "Prinzul" lui Somerset-Maugham e o scena (delicioasa!) in care doamna invitata la masa savureaza sparanghelul. Trebuie citit! Acolo se vede si ca restaurantul nu este locul cel mai potrivit pentru mincat sparanghel... hihihi...

Lulu spunea...

Lool, degete fierte, asta chiar e o comparatie originala!
Noi preferam sparanghelul verde insa e adevarat ca nu l-am facut niciodata altfel decat la abur si fara Bechamel nu prea are mare gust. Sau in paste e bun insa o sa incerc si eu sparanghel prajit. Cam cat il lasi in vin?

Pinocchi0 spunea...

habar n-am, nu m-am uitat niciodata la ceas. probabil cam tot cit l-as lasa si in apa. si la fel de probabil: pina cind termin restul treburilor prin bucatarie si termin de pus masa :-)

vaivaivai ce ma fac ca peste juma de ora am seminar si dorm pe mine...

Zaza spunea...

Pfft, Spargelzeit... Oameni serioşi, zău aşa.

Maria Ghibu spunea...

Nu stiu cum fac, dar dupa o absenta de 3-4 saptamani, tot la posturile cu mancare nimeresc:).
Miamm!

Apropo, m-am plimbat vreo 2 ore prin centru in Munchen acum 2 saptamani...frumos:).

Pinocchi0 spunea...

Ah, precis ca nu ai vazut colturile cele mai frumoase. Vezi, daca nu mi-ai spus ca vii, sa-ti fi aratat eu orasul...

Maria Ghibu spunea...

:), nu mi-as fi permis sa inoportunez...

si mi se pare greu sa cunosti pe cineva in si pentru 2 ore:)...dar apreciez intentia frumoasa.