Mama șoselei Ștefan cel Mare

In zile trecute dar mereu prezente precum pisicile multicentenare, ii povesteam lui Vlad despre traseele labirintice ale Mahalalei müncheneze si misterele lor. Unele din acele trasee culminau in fata la Detterbeck, cofetaria cu cea mai buna inghetata care se poate minca vreodata. Adevarul, cu majuscula.

De 1 Mai, in fata la Detterbeck, serbare populara cu manele bavareze la microfon. Printre cintece cu iodeladihihohihi, mici scenete de Théâtre Guignol local. Ploua, raminem sub copertina inghesuiti unii in altii, cucoana de alaturi fumeaza, ploua in castronul fantezi cu un rest de inghetata topita. Replicile de pe scena ajung la noi printre siroaie. Se opreste si o pornim spre casa.

O gradina, cred eu, vine de la o Mama Universala. Mama pamintului bolovanos pe care ma stradui sa il cultiv de trei ani si mai bine, mama nucului din fundul gradinii pe care am indraznit sa-l tund, mama gardului viu de tuia si a musuroiului de furnici pe care tzopaie domnu’ Inginer din cind in cind. Si mai ales mama noastra, severa, care ne ofera strictul necesar, fara sa ne rasfete, si care ne ia de urechi cind facem prostii.

Nu este de mirare ca scena are loc in mijlocul gradinii. Tema fiind pecuniara, s-ar discuta in principiu intre patru ochi si patru pereti. De data asta insa actioneaza un principiu mai puternic: Mama lui Stefan cel Mare este in plina actiune educativa, si asta se face sub ochii comunitatii. Pedeapsa este astfel ancorata in natura si colectivitate, deci justificata si fara drept de apel. Un autodafé poate sa doara pe ici si colo, dar face bine. Replicile sunt strigate pentru urechile vecinilor, gesturile sunt largi ca sa se vada de dupa perdele. Am trei fii si zece nepoti, suna sentinta, iar odraslele trebuie hranite cu laptele dat de casa si gradina sub forma de chirii. Nu exista alternativa, nici indurare: chiria trebuie marita. Pff, da’ ce, raspunde domnu’ Inginer, noi suntem carnetul dumitale de economii? Mama Universala tremura de furie. Tremur si eu in secret si ma fac tot mai mic sub replicile tunatoare. Ca un copil rau ce sunt, intirzii sa raspund: Da, mama, asa e, te rog sa ma ierti ca te-am suparat, platesc imediat.

Momentul adevarului: Cucoana a gasit coarda sensibila si o zdrangane din rasputeri. Pentru aceeasi scena la Teatrul Popular am fi platit din greu biletele de intrare. De 1 Mai, teatrul e gratis si in aer liber, in fata la Detterbeck. Odata dezvaluit, mecanismul este demontat.

Rămânem. Cornuburții, madam!