La facut muzica, in cazul in care nu ai la indemina o catedrala. Acustica este asemanatoare.
Recunosc ca ideea mi-a venit din pura rautate: Sa nu ne uite chiar asa de usor Mrs si mai ales Mr Unspeakable. Inainte sa-mi mut flautul, pupitrul, notele (ale gurii, cum se spunea pe vremuri), mi-am oferit savoarea unei ore de studiu in camera de zi goala-goluta. (Au fost citeva momente in care cei doi se credeau singuri in toata casa si se asezasera in gradina. De indata ce ne-au simtit misunind prin apropiere s-au retras in vizuina. Perfect.)
Apoi intimplarea a facut sa am de studiat o sonata da chiesa de Jean-Marie Leclair, si sa-mi aduc aminte de explicatiile despre stilul de interpretare baroc, cu note scurte si distincte: In orice biserica, ecoul este atit de puternic incit orice altceva devine pura cacofonie. Apoi, in bisericile mai mari sunetul intirzie la intilnire: Solistul (sau ma rog, corul, ca sa-mi aduc aminte de vremurile cu Prinzessa si Gogoscharski in corul domului) cinta de cele mai multe ori cocotzat pe balconul de deasupra intrarii, iar tuburile orgii sunt undeva pe la mijlocul navei principale. Sunetele plutesc o vreme haotic pe sus, ca sa se intilneasca intr-un tirziu in urechile auditoriului cu acelasi efect cacofonic.
Nu merge sa cinti oricum, asta e clar. Ecoul e un partener care isi face de cap; si e o experienta sa cinti cu el.
Asta se invata. Si daca nu ai o catedrala la indemina, merge si camera de zi, golita de orice mobile si textile.
Domnu’ Inginer, contrar asteptarilor, este epatat: M-a audiat din fundul gradinii, tunzind iarba cu masina despre care nu se poate spune ca e tocmai silentioasa. Si asta in conditiile in care pretinde ca e putin tare de urechi. (Nu mai spun ca am inchis, conform contractului de inchiriere si regulamentului de ordine interioara, toate usile si ferestrele in timpul studiului.) S-a auzit, zice, ca si cind ai fi cintat pe doua voci. Chiar am cintat pe doua voci, zic: O optime sus, o optime jos. Una sus, una jos. La distante intre una si doua octave. Cu ecoul anex, vocea solista si basul. Cum nu se poate mai simplu. Si nu am pierdut ocazia sa laud capul de flaut cel nou. (Cadoul domnului Inginer de Craciun si de ziua mea pe urmatorii zece ani.) Dana Sheridan makes it possible.
Experimentul fiind o reusita -- si nu una oarecare, ci de proportii! -- se va repeta zilnic pina la predarea definitiva a apartamentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu