Planurile noastre (nerealiste) au fost date peste cap de Gogoscharski. Avusesem fantazia sa dormim la vechea resedinta pina la sfirsitul lunii, in apartamentul gol, pe saltele. (Cu ocazia asta, convins fiind de o greseala de arhitectura, vroiam sa vad cum e sa dormi in sufragerie, care da spre gradina si liniste, in loc de dormitor, spre strada si agitatie continua.)
Nu mai stiu pe unde imi lasasem telefonul si pe unde eram eu, cert e ca ramasese mai aproape de domnu’ Inginer decit de mine. Gogoscharski: Si pot sa dorm la voi? In locuinta noua? Domnu’ Inginer: Aaaa, sigur, cu placere.
Patul copilutzului a fost reconstruit pe loc, traiasca Ikea. Camera aranjata, covor pe jos si tablouri sprijinite de pereti. Pernele decô adunate care de pe unde.
Si noi? Domnu’ Inginer a manifestat interes pentru canapeaua extensibila, interes impartasit de mine cu moderatie. Eu, in dormitor: rama de pat, scindurile de-a curmezisul, peste ele un tatami, apoi o combinatie de diverse cuverturi si acoperaminte pentru indulcirea duritatilor de origine japoneza.
Am dormit dus.
La 7 faceam ceai.
La 8 insurubam biblioteca.
Un comentariu:
Hihi, io am schimbat de la bun inceput destinatiile celor doua camere. Intre ele. Si viceversa :-)
Trimiteți un comentariu