Nu s-a intimplat nimic. Sau: Nimic semnificativ. Sau mai exact: Nimic din ce am putea trage concluzii acum. Concluzii, confuzii.
Anuntul ‘de inchiriat’ a disparut de pe internet. Era si timpul, indiferent de rezultat. A ramas totusi pe pagina agentului imobiliar, deci faptul nu este consumat. Dar vizitatori nu am mai avut.
Simbata au aparut in pivniță niste personagii. Mai intii am vazut masina apropitarului pe locul de parcare, un van Toyota aubergine cu numar de FFB. Alaturi, un Ford Fiesta, rosu si obosit. Apoi l-am auzit vorbind in subsol si am evitat sa intru acolo, desi eram curios. Am crezut la un moment dat ca domnu’ Inginer a coborit si l-am intrebat ce se intimpla, dar fusese in cu totul alta parte. Habar n-avea. Intr-un tirziu mi-a trebuit nu stiu ce si am coborit. Un baietel la vreo 25 de ani, rotofei si nu din cale afara de hotarit. O fetită anexă, probabil prietena. Amindoi in salopete stropite cu var. I-am luat drept muncitori la zugravit, pentru ca zugraveau holul din beci, in mod special colțul umed. Le-am spus ca noi suntem in plina mutare, caram lucruri si ca ne vom ciocni unii de altii. Nici o problema, mai facem o pauza. S-au asezat, foarte amabili, pe trepte, si-au scos sandvisuri din cutii de plastic si au inceput sa manince tacticos. Halal muncitori, m-am gindit.
Nu cred ca o sa tina prea mult vopseaua in coltul asta, le-am spus pe un ton critic. Ah, pai nici eu nu prea cred, mi-a raspuns el. Proprietarul nostru nu prea vrea sa stie de umezeala in subsol, am continuat nemilos, de fiecare data cind vine cineva sa vada locuinta auzim ce subsol uscat, mare si frumos avem. Nu am primit nici un raspuns, cred ca plecase in alta parte.
Mai tirziu, se intinsese la intrarea in gradina, pe coltul gazonului. Parea obisnuit, intre trupul lui rotofei si pamint exista o legatura veche-straveche prin fiecare fir de iarba. Zice bila mea vrajita de cristal. Si mai zice ca nu se intinsese in mijloc, ci la un colt, ca si cind nu ar fi fost sigur ca i se cuvine. Era pe undeva (si pe altundeva nu era) o anume familiaritate, pentru care nu putea sa fie decit fiul cel mic al proprietarilor, cu prietena sau sotia lui. Cel pe care nu-l vazuserăm inca. Mic, grăsuț si urîțel, cu totul altfel decit fiii mai mari, înalți ca brajii si frumoși de pică. Cel despre care se spunea ca trecuse prin psihiatrie, nu demult. Da, mama, ai dreptate. Da, mama, cum vrei tu. Da, mama fac ce spui tu. Cu tot dragul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu