Si aici ar urma descrierea, pe care o inlocuiesc cu o poza. Constructorul se numeste Dana Sheridan -- Dana fiind, in cazul de fata, un barbat.
Agata si prietenul ei s-au ocupat de aceasta achizitie cu o daruire induiosatoare, pentru care am toata recunostinta. Cind ma gindesc la pret, ma ia cu ameteala. Dar mai bine nu ma gindesc la pret. Pretul este foarte avantajos, ma asigura cei doi. Iar o asemenea nebunie face intotdeauna toti banii, ma consoleaza Madelin.
Prietenul Agatei mi-a spus: Un cap de flaut este ca un cap de om. Nu poti sa-i spui totul dintr-o data: nu intră. Drept care, in traducere libera, trebuie sa cint la el in fiecare zi putin cite putin, ca sa ne obisnuim unul cu altul. In nici un caz mai mult de patru ore pe zi.
Trecerea de la un banal flaut Yamaha, produs in serie, la acelasi banal flaut Yamaha cu cap unicat semnat Dana Sheridan iti da o senzatie auditiva ca si cind ai iesi la suprafata dupa ce te-ai scufundat pe fundul marii. Jos e liniste: rece, difuza si intunecoasa. Sus e lumea sunetelor: multe si colorate, ca pe o plaja pestrita in plin sezon. Dupa ce entuziasmul descoperirii se calmeaza, incepi sa vezi munca si raspunderea. Nu plaja pestrita si zgomotoasa este ceea ce cautam. Ci muzica.
Later edit: I-am trimis Agatei linkul la clipul de mai sus, crezind ca ii fac o surpriza si o amuz. Mi-a scris ca flautistul de la clape e un prieten de-al lor.
Un comentariu:
e adorabil individul.
Trimiteți un comentariu