...filosofa domnu’ Inginer pe ton de concediu savurind vederea de pe prispa si ultimele raze de soare, ca intr-o buna zi o sa spargem lemne, sa facem focul si sa gatim impreuna pe soba asta care scoate fum pe toate partile...
Si asta in Elvetia, heh.
(Soba scotea fum pentru ca domnu’ Inginer, lipsit de ocupatie, invirtise de butonul de pe cos si ii blocase aerisirea.)
De altfel, analiza domnu’ Inginer mai departe, primele semne se vedeau deja la anul 1998, in primavara, avem docomentul in albumul de familie. Si chiar asa era: Domnu’ Doctor, cu manusi roz pina la cot, curata plin de incintare un morman de urzici de-abia culese pe coclauri hessice. (Aveau sa devina un pireu de usturoi cu unt si urzici – ingredientele se enunta intotdeauna in ordinea descrescatoare a cantitatii – si musafirii ocazionali aveau sa spuna cu prudenta ca aveau un gust foarte... sanatos.)
Inca si mai putin ne-am fi inchipuit -- si aveam sa descoperim adevarul la putina vreme dupa instalare – cind fusese construita cabana in care stateam. Anul era scris pe pragul de sus al usilor celor doua dormitoare. Pentru ca aveam doua dormitoare. Corespunzator epocii, numitele praguri si celelalte grinzi din interior erau undeva la inaltimea ochilor.
In acea saptamina mi-am facut numai doua cucuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu