Scufița Roșie indecentă

Despre primul om pe care l-am intilnit in vecinatatea cabanei nu suntem siguri ca era om. Avea par foarte negru, cum altfel in Elvetia italiana, spincene foarte dese si ochi foarte mari, cu care ne-a aruncat o privire de lup hamesit. Purta o pereche de pantaloni traditionali, din cei pina la genunchi, era bronzat si musculos. Taiase niste crengi in padure, cit el de lungi, si le ducea acasa pentru cine stie ce constructie. Arata ingrozitor de sexy.

El, cordial: Hallo.
Noi, concomitent: Buon giorno.
Tot noi, grabiti: Guten Tag.
El, condescendent: Buon giorno, guten Tag.
Noi: ...

Ne-am uitat lung dupa el, in ziua aceea si in urmatoarele.

Ne exprimam aici regretul ca Jurnalul domnului Inginer nu este un organ pornografic, convinsi fiind ca o buna parte din cititoarele si cititorii acestui blog ar fi savurat din plin fanteziile celor doi protagonisti.

Dar lupul a disparut in cele din urma la orizont, iar Scufitza Rosie a continuat sa culeaga ciupercutze. Seara s-a intors, eh, vie si nevatamata la casuta bunicii.



L-am revazut in ultima zi, conducind un Renault Espace ultimul tip. Purta de data asta o pereche de ochelari cu rame negre si arata teribil de intelectual.