08 octombrie 2008

Intermezzo: Leapșa la Radio Yerevan

DanielMihai vrea sa stie cit de out sau cit de in the closet este Pinocchio. Dumnealui in persoana fiind extrem de prins intr-o discutie superintelectuala cu domnul Alex Leo Serban, raspunde in loc Radio Yerevan:

[Cu accentul caracteristic:] Multi dintre acultatorii nostri stiu ca Pinocchio si-a facut intrarea in scena la virsta de 35 de ani si isi inchipuie ca primele evenimente legate de acea intrare au avut loc atunci. Radio Yerevan raspunde: Da, in principiu aveti dreptate, dar. La 20 de ani, respectiv pe la mijlocul anilor 80 trecute fix il vedem fumind la gura sobei lui din Crangasi cu Liliana, poeta. Care ii spune “conjugari si povesti”, numeste persoane gay ilustre (pe atunci li se spunea homosexuale) si il imbie sa recunoasca si el. Pinocchio manifesta inca de pe atunci talent actoricesc (nu stim, insa, cit de convingator), si o priveste pe poeta ironic: Vai, ce prostie draga, cum poti sa intrebi asa ceva.

Cam in acelasi timp, mutindu-se la blog, erata: bloc, Pinocchio baiat cuminte este trimis de mama lui sa o reprezinte la sedinta asociatiei de locatari din spalatoria de la etajul unspe. Pinocchio isi pune blogii повитуха на льде, blugii cei noi, se duce si se reazema de perete intr-o pozitie lasciva. Apoi se simte privit din spate. Nu peste multa vreme, petrece o seara placuta la privitorul acasa, cu diapozitive din Austria si un pahar cu coniac. Privitorul ii pune ca din intimplare o mina pe genunchi, Pinocchio se face ca nu observa. Mina urca ceva mai sus, Pinocchio se declara hipermetrop si se muta pe scaunul de vizavi. In final pleaca acasa, cu parere de rau.

Cinci pina la zece ani mai tirziu, Pinocchio sta de vorba la masa de prinz cu o colega nemtoaica, 1,80 m si umeri lati de inotatoare, tauroaica dupa zodie, si anume din cele care, deschizind usa ca sa intre in camera, te strivesc automat intre usa si perete. Ea, informativ: Spune-mi, tu esti gay? Acelasi joc: Vai, ce prostie draga, cum poti sa intrebi asa ceva, eu tin la onoarea mea de familist. Tauroaica insista: Ce are una cu alta, exista barbati casatoriti si gay in acelasi timp etc. Memoria nu reda scena in intregime, dar Radio Yerevan presupune ca Pinocchio s-a simtit silit sa spuna nu.

Gurile rele povestesc despre alte doua scene petrecute alti cinci pina la zece ani mai tirziu, cu consilieri psihologici, lacrimi si multa intelegere. Radio Yerevan nefiind dotat cu paparazzi, trecem peste. Cert este ca de atunci, adica de la numita virsta de 35 de ani, Pinocchio a fost sincer si consecvent cu el insusi si cu cei din jur, care au primit informatia in cele mai multe cazuri cu binevoitoare indiferenta. In entuziasmul lui revolutionar, Pinocchio a spus adevarul poate mai multor persoane decit ar fi fost necesar, dar asta nu pare sa fi daunat cuiva. Un fost prieten yoghin l-a renegat, ceea ce a trezit marea mirare a lui Pinocchio, dar prea putine regrete. Un moment eroic a fost ceremonia de confirmare a Prinzessei, in care Pinocchio impreuna cu domnu’ Inginer s-au vazut alaturi de rubedeniile Colombinei si mai ales de un important Domn Doctor dintr-un mare oras romanesc de provincie. Dificultatea a constat in faptul ca Colombina l-a prevenit despre inclinatiile agresive ale acelui important Domn Doctor; dialogul insa a decurs in limite civilizate, ba chiar amicale.

Cu timpul, Pinocchio s-a obisnuit cu ideea si nu a mai considerat necesar sa spuna tuturor, intrebat si mai ales neintrebat, despre ce e vorba. Printre cei neintrebati si neinformati au ramas in mod special rubedeniile din Romania de la gradul patru in sus. Cum spuneam intr-o emisiune precedenta, la unele intrebari indiscrete, Pinocchio a dat unele raspunsuri evazive. De atunci, domnu’ Inginer este prezentat firesc pe numele lui de botez, si atit.

15 comentarii:

Anonim spunea...

ha ha ha! ce tare este domnul Pinocchio! :)) Sa ne traiasca!

adevaratul spunea...

Vai scandal, nu pot sa cred!
Textul tau este frumos, mi-a placut mult :)

Pinocchi0 spunea...

Spasiva, spasiva... ;-)

Anonim spunea...

leapsa e putin cam idioata, si restul reactiilor pe care le-am citit, dar a ta e prea tare. ca de obicei, as zice :)

Pinocchi0 spunea...

Ce curios: Ce inseamna "prea tare"?

Anonim spunea...

'prea tare' inseamna 'maxim' sau 'plenar'. in alte contexte e precedat de 'lol', asa: 'lol, prea tare' (varianta dialectala e 'lolz prea tare'). :*

Incze Klára spunea...

Admiratie pentru dupa 35 si..., nu prea gasesc cuvinte moderat-diplomatic-potrivite..., oricum, o oarecare aversitate fata de inainte de 35 (cu regretul de a scrie asta pe un blog pe care il urmaresc cu foarte mare placere). Si casatorit si gay ma atinge la un nivel personal care ma impiedica sa fiu intelegatoare, dar si sa tac. Adica ma face sa devin emotionala si deci mai putin rationala.
Pina la urma aici nu se 'judeca' o anumita categorie, mai mult, nu se 'judeca', punct, dar sa nu uitam ca ecuatia si casatorit si gay presupune si existenta unei femei.
Poate nu e locul potrivit pentru a atrage atentia asupra ei, dar eu nu pot sa nu o vad.
Pentru ca din experienta mea si ea are nevoie de "consilieri psihologici, lacrimi si multa intelegere".

Pinocchi0 spunea...

...sau de un alt barbat?

Incze Klára spunea...

Da, categoric si de un alt barbat.
Dar numai dupa ce reuseste sa inteleaga: el nu e gay pentru ca ea nu e suficient de femeie. Nu e vina ei.

Incze Klára spunea...

PS Cuvintul 'vina' il putem pune sau nu in ghilimele, in functie de perspectiva din care ne uitam.
Din perspectiva lui: e nevoie de ghilimele pentru ca nu e o 'vina', nu exista vinovati.
DIn perspectiva ei: nu e nevoie de ghilimele pentru ca ea se simte vinovata.

Pinocchi0 spunea...

Klara, m-am intors acasa si pot sa-ti raspund mai pe larg acum. Comentarul de mai sus a fost scris pe fuga intr-o pauza de lucru... la Academia de Arte din Viena :-)

In ce priveste ecuatia, ai perfecta dreptate. Femeia exista si am scris din cind in cind despre ea: e Colombina. De obicei apare sub titlul "Colombina si Arlechinul ei", deci exista si barbatul. Daca el nu ar fi existat, sunt convins ca situatia ar fi fost astazi cu totul si cu totul alta. Prefer sa nu intru prea mult in intimitati, cu atit mai mult cu cit nu este vorba numai de intimitatile mele. Si cu atit mai mult cu cit aici intervine si "vina" despre care vorbeai: din punctul meu de vedere, asa cum spui, nu este nimeni vinovat; din al ei...

Am avut, in decursul anilor lungi de casnicie, mai multe discutii furtunoase despre conceptul de feminitate. (Implicit si despre cel de masculinitate, dar nu despre asta e vorba aici.) Furtunile nu au fost intre noi doi, ci intre noi si cineva din afara, care ii reprosa ei ca nu este destul de feminina. Respectiva persoana vroia "coc, valtz si bluza", Colombina prefera blugi, tricou si activitatile care definesc femeia, mai ales mama -- varianta pe care o prefer si acum, inutil sa mai spun. Eh, am avut intotdeauna pretentia ca suntem un "cuplu original" cu o "conceptie originala" asupra rolurilor, ceea ce a fost pina la urma si a functionat ca un fel de "democratie originala" a lui Iliescu. Nu au ajuns numai cei 35+ de ani ca sa intelegem, a trebuit pentru asta sa facem acele experiente, adesea dureroase.

Nu vreau sa stiu ce si cum a inteles Colombina din asta. Nu vreau, pentru ca presimt aici sentimentul infringerii. Pot sa iau toata vina asupra mea si mai pot sa fac o gramada de alte lucruri, ca atunci, dar nu pot sa o apar de sentimentul asta, nu am putut niciodata, indiferent despre ce a fost vorba. Si chiar nu stiu de ce, pentru mine lucrurile sunt simple. Dar unul din lucrurile pe care le-am invatat este ca nu trebuie sa insist. Complexitatea de care e vorba aici depaseste puterea mea de a intelege femeile.

Incze Klára spunea...

Multumesc mult pentru raspuns. Ma temeam sa nu fi insistat prea mult.
Ce imi scrii tu imi arata ca exista si modalitati oneste de a face fata unei astfel de situatii.
In cazul de care iti scriam eu, sotul nu s-a decis sa isi asume orientarea nici dupa divort, ceea ce continua sa fie o mare drama, in primul rind pentru el, cred eu, dar si pentru altii.
Pina la urma, cind vine vorba de sentimente, fiecare om e responsabil in primul rind fata de sine si de-abia apoi fata de restul lumii. Cine traieste pentru 'ce o sa spuna lumea' va fi nefericit, si si mai grav, va face nefericiti si pe altii.

Pinocchi0 spunea...

Klara, nu pot sa spun decit ca exista multe posibilitati de a reactiona intr-o asemenea situatie. Daca ele sunt oneste sau nu -- cine stie? Un coming-out este o situatie extrem de dificila. E dificila la 20 de ani, cind nu ai mare lucru de pierdut, dar nici cine stie ce experienta de viata, si este inca mult mai dificila la 35 de ani, dupa ce ai incercat sa duci o viata "normala" si ti-ai asumat anumite raspunderi. Mai tirziu, dupa ce a "crescut iarba" peste toate, e floare la ureche sa raspunzi rational, moral etc.

Apropo de asumare -- iata ca incet-incet ma faci sa spun toata povestea :-) -- asta este decizia fiecaruia, intr-adevar. Eu am spus-o multora la vremea respectiva, dar am tinut (si tin in continuare) neaparat sa hotarasc eu cine stie si cine nu. Colombina, cu toate circumstantele atenuante, nu mi-a respectat aceasta dorinta. Mi se pare ca pentru ea a fost mult mai usor sa le spuna neamurilor "am divortat pentru ca sotul meu e homosexual" decit "am divortat pentru ca nu am mai reusit sa intretinem -- sau sa salvam -- relatia dintre noi". Ea sustine ca asta a fost, inclusiv pentru mine, solutia cea mai simpla si mai buna. Eu sustin ca nu avea nici un drept sa faca asta, cu atit mai mult cu cit eu ma mai intilnesc cu rudele ei la diverse ocazii. Dar fiecare cu parerea lui. Cert este ca relatia nu mai putea fi salvata in conditiile date, cu mintea si simtirile noastre de atunci.

...Iar eu mai sustin ca ei ii pasa foarte mult ce crede lumea, desi sustine contrariul cu o insistenta usor suspecta. Asta in ordinea de idei a "democratiei originale".

Inca o data: Lucrurile nu sunt simple deloc, iar sentintele sunt indoielnice.

Incze Klára spunea...

Hmm, m-ai pus pe ginduri.
In sens pozitiv, adica intr-un mod critic fata de mine, ceea ce mi se intimpla rar - probabil daca am fi fata in fata nici nu as recunoaste asta:)
Imi pare bine ca a existat aceasta leapsa, aceasta postare, si mai ales acest dialog. Am cistigat ceva foarte important din el.

Pinocchi0 spunea...

Draga Klara, nu a fost intentia mea sa te critic. Nu pot decit sa repet: Situatia este foarte dificila, pentru ca este irationala prin excelenta. Adica irationala este in primul rind psihologia care face pe cineva sa fie in the closet; si asta continua o vreme, pina se linistesc lucrurile, ceea ce poate dura ani de zile.

Da, si eu cred ca e foarte bine ca vorbim despre asta. Cineva, undeva, poate ca va gasi aici un mic ajutor.