Es lebe der Zentralfriedhof,
die Szene wirkt makaber,
de Pfarrer tanz’n mit de Hurn
und Judn mit Araber.
Adica: Traiasca Cimitirul Central (stim asta deja), scena are un aer macabru (n-a gasit alta rima, banuiesc), preotii danseaza cu curvele (observati aici coloratura dialectala) si evrei cu arabi. Adica impacarea si fericirea generala, asa cum se cuvine unui cimitir onorabil.
Vorbind despre dialectul vienez, o clilpa am fost tentat sa-i spun Wiener Schmäh, dar wikipedia ma contrazice. Dupa dumneaei (si nu numai), Wiener Schmäh este un fel aparte de humor, tipic vienezilor: uneori melancolic-morbid, alteori mizantrop, dar in majoritatea cazurilor amical-simpatic. Ca doar la cimitir suntem si nimic din ce este macabru nu ne e strain.
Ia sa vedem:
In vechiul cimitir evreiesc – o parte a Cimitirului Central pe care ar fi fost chiar pacat sa o trecem cu vederea, cum am facut cu partea musulmana – odihneste domnul Abraham Bernfeld, negutator, tout simple. Nascut la Bohorodczany (teribil nume!), murit la Viena, si de fel, eh, din Berlad, Rumänien. In ce priveste talentele dumnealui coregrafice, posteritatea ramine in necunostinta de cauza.
In schimb il gasim in alt colt pe Josef C. Bugno, despre dumnealui aflam mai multe:
Tanz-Institut-Inhaber, Bürger, Armen- und Waisenrat. Adica: Cetatean, Consilier al saracilor si orfanilor, dar inainte de toate: Proprietar de institut de dans. Oh là là. Corespunzator, muza trista la picioarele bustului. In contrast cu sobrietatea primului monument, nu ne putem sustrage incercarilor de a ne imagina acel Tanz-Institut la 1900. Repet: Oh là là! Pentru ca, in mod evident, nu de Opera din Viena este vorba aici.
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu