Suntem in Cimitirul Central al Vienei, si inainte sa vina frigul ala cumplit de care povesteste Vlad, e o lumina blanda si aurie. Hm, cel putin ziua.
Es lebe der Zentralfriedhof, cinta Wolfgang Ambros in dialect, adica traiasca cimitirul central. Mai mult: und alle seine Toten, adica si toti mortii lui. Acestia, putem completa, sunt in numar de doua sau trei ori mai mare decit viii Vienei, ceea ce este o performanta.
Iar ceea ce traieste in mod special in Cimitir sunt hamsterii salbatici. Ziua ne privesc cu ochisorii rotunzi si negri de sub o lespede de mormant sau tzopaie durdulii de colo colo. Asta ziua. Si noaptea? Vlad, ce fac hamsterii noaptea?
LATER EDIT: Vlad ne explica aici, cu toata rigurozitatea stiintifica, ce fac hârciogii in cimitir. Brrrrrrr.
5 comentarii:
nu cumva e hârciog și nu-mi spui?
Ehm, aveam eu o banuiala ca asa ii zice de fapt :-)
drăguț, drăguț, da' parcă n-aș vrea să știu cu ce ocupă pe-acolo. Știi vorba aia, cine poate oase roade... ewww
Ca bine zici. Nici eu nu stiu cu ce se ocupa, eu m-am ocupat mai mult cu ce era deasupra lezpezilor, dupa cum se va vedea in curind...
Tulburătoarea ipoteză a hârciogului fusese propusă şi de Madelin, în seara aia. Eu cred că ea adevărată, cu toate implicaţiile sale. Trebuie să înfruntăm adevărul.
Trimiteți un comentariu