Șamberlan imperial si regal, colonel in retragere, cavaler de onoare al Ordinului Suveran de Malta, comandant al ordinului rusesc al Annei, decorat cu medalia de razboi – si aici ni se taie rasuflarea: Etc., etc. Ce altceva?
Dar ameteala nu dureaza mult si ne prindem in valsul vienez al titlurilor. Wiener Titelwaltzer, spunea Kishon, observind probabil ca tocmai austriecii, care au facut titlurile nobiliare sa dispara fara urma (spre deosebire de nemti, care au desfiintat numai privilegiile), le-au si dus lipsa cel mai tare. Citiva pasi de vals mai incolo descoperim baronii, baroanele si baronesele von Bach.
A se privi cu atentie, exista o diferenta. Una sunt baroanele, Baronin sau Freifrau, si alta baronesele, adica Baronesse sau Freiin. Daca primele nu sunt altceva decit sotii de baron (trecind sub tacere meritele si rangul propriu), cele din urma sunt nobile prin nascare, adica fiice de baron. Pe cind biata Josefa, bunaoara, nu era decit Hof u. Gerichts Advocatens Witwe, vaduva de avocat al curtii adica (si desigur mama celor doi baroni, Eduard si Alexander), iar Therese artist. Directors Gattin, adica sotie de director artistic (si nu de proprietar de Tanzinstitut, vezi bine, ci de director de Mozarteum), in generatia a doua si a treia regasim o baroneasa si respectiv o baroana cu merite proprii: Lenore Freifrau von Bach era Oratoriensängerin, cântareata de oratorii. (Trecem cu vederea ca Marietta Freiin von Bach era baroneasa prin alianta, ceea ce contrazice definitia.)
Partea cea mai poetica apare in generatia a patra: Prof. Maria Freiin von Bach (si aici suntem deja in epoca moderna, definitia baroanei si a baronesei s-au stabilizat prin desfiintare) este Tondichterin, adica poeta a sunetelor.
Nu pot decit sa las aceste nume sa mi se topeasca pe limba: Marie Emilie Freiin von Bach, fiica lui Robert Bonaventura Michael Wenzel Dr. Freiherr von Bach si a Eleonorei Josepha Maria Auguste Theresia Feriin von Bach. Fiica unei “cântarete de oratorii” este compozitoare, profesor universitar (biograful nu ne spune la care universitate, suntem in Austria) si, nu uitati, poeta a sunetelor. Iat-o in poza meditativ-languroasa, cum numai la 1920 se mai faceau.
Maria Bach a murit in 1978 in urma unei intoxicatii cu fum. Biograful nu ne spune daca a fost un incediu si un accident tragic, sau daca nu cumva consortul dumneaei, pictorul italian Arturo Ciacelli, a fumat excesiv. Pentru cei mai curiosi dintre noi, acelasi biograf ne spune insa nemilos: Johann Sebastian Bach als Vorfahre wird nicht bestätigt. Johann Sebastian Bach nu este confirmat drept stramos. Nici al ei, nici al intregii familii. Heh.
9 comentarii:
Vai cât de mişto! Uite, când mă pun pe picioare mă duc la Bellu.
Spre rusinea mea, bucurestean get-beget, nu am fost niciodata la Bellu, cel putin nu inaintru. Nu mai iei si pe mine?
Altfel ce ai patit si dupa ce sa te pui pe picioare? Gute Besserung!
O operaţie destul de complicată, dar fără consecinţe. O să îţi povestesc eu.
Te iau, cum nu.
Ar trebui şi o raită la Père-Lachaise. Măcar pentru monumentul cucoanei prăvălite pe un pat Belle-Epoque - foarte verist - şi sub care scrie: Cet animal de médecin m'a tuée.
Bellu-Epoque e precis la fel de intesant ca Mantuleasa, daca nu si mai si. It's a date.
Oh da, si pentru cet animal de médecin sunt deja in drum spre aeroport :-))
rofl!
Zaza, mi-ai dat o idee grozava. Nici eu nu am fost inca la Bellu. Am fost la Sfinta Vineri, pentru ca acolo am inmormintati doi unchi.
Pinocchio, mi-a placut tare mult.
:) Merită văzute toate cimitirele, deşi mie îmi fac rău. Dar e un experiment urban.
Other than that, eu am hotărât că e mai cuminte cremarea.
Cremarea este operatia prin care ajungi sa faci parte din crema cremelor, nu? :-)
Oh, absolut. În doze mici, fireşte.
Trimiteți un comentariu