Ieri, domnu’ Inginer a vorbit la telefon cu Iris. Iris, predecesoarea noastra in vechea locuinta. Virtual, vocile noastre s-au impletit intr-un trio de clasica harmonie: Iris, domnu’ Inginer si bila mea vrajita de cristal. Si iata povestea:
Mr si Mrs Unspeakable au avut o relatie de proba timp de vreo patru ani. Nimic nu contrazice prima ipoteza, dupa care s-au cunoscut la serviciul ei (cursuri de reintegrare sociala a pacientilor de psihiatrie), si nimic nu o sustine pe a doua, cum ca el ar fi facut parte din personal. Apoi s-au mutat impreuna la casutza din gradina si s-au casatorit. De indata ce s-au casatorit, el a avut un accident minor spre mediu (excelent pretext), a inceput sa bea, atmosfera din casa a devenit insuportabila, Iris s-a mutat (baietelul ei adorabil facea desigur mult prea multa galagie) si in locul ei ne-am mutat noi, precum bomboana pe coliva. Tot asa cum s-a abtinut fata de prietena lui (probabil cu mici scapari scuzabile, dar care pregateau in mod diplomatic terenul scaparilor mai mari) pina cind ea i-a devenit sotie, Mr Unspeakable s-a abtinut la fel si fata de noi (cu mica scapare a marelui scandal pentru sirmele de intins rufele folosite de noi in mod neindreptatit) pina cind am inceput eu sa cânt la flaut. Mrs Unspeakable ar putea, in principiu, sa il trimita peste mari si tari, dar un divort ar obliga-o sa il intretina pe mai departe, el nebinevoind sa se intretina singur. Pe linga asta, floare la ureche ar fi suma exorbitanta pe care ar avea-o de platit pe buna dreptate pentru renovarea apartamentului pe care l-au afumat in comun ani de zile. De asemenea, nimic nu sustine nici ipoteza a treia, ca Mr Unspeakable si-ar fi intretinut vreodata prima sotie si cei patru copii comuni, intre timp aproape adulti, unul mai frumos si mai verde (i.e. tatuat) ca celalalt.
Cit despre proprietareasa hapsîna, la fiecare chirias inclusiv Iris, povestea a fost aceeasi: Chiria a fost marita periodic si excesiv, iar la sfirsit cautiunea a fost mai intii retinuta, dupa care a fost nevoie de avocati si scrisori oficiale pentru restituire. Vechiul principiu P.P.C.: poate pica ceva, in speta o cautiune. Apropitarul este dezamagit amar, oh, de calitatea umana a hoardelor de chiriasi care i s-au perindat prin apartamente, dar ce importa, cu cit chiriasii se schimba mai des, cu atit se poate mari chiria mai des si, in acelasi timp, se poate renova locuinta pe banii chiriasilor.
Ce egocentrism din partea noastra, sa ne inchipuim ca tot circul a fost vreo atentie speciala acordata noua. Ca suntem de vina, ingrati, perversi, incompetenti social si toate cele. Inca o data, lucrurile sunt asa cum sunt, si daca noi ne macinam intre pietrele de moara sau oricine altcineva in locul nostru, aceleasi lucruri merg mai departe dupa reguli proprii. Isi vad de ale lor, adica. Iar cel mai intelept din partea noastra a fost sa ne vedem si noi de ale noastre.
Ieri, in timp ce domnu’ Inginer vorbea la telefon cu Iris, eu vorbeam cu secretara avocatului. Programarea e saptamina viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu