31 decembrie 2008

Ce este un blog? Perspectiva prin gaura cheii

Studiile asupra comunitatilor cognitive fac diferenta intre participarea centrala si cea periferica. In centrul activitatii stau participantii cu experienta, de regula experti, la periferie stau novicii. Diferenta consta, cum se vede, in nivelul de implicare si in identitatea participantilor. Apoi mai exista o diferenta esentiala in ceea ce priveste accesul la cunostintele comunitare. (Reamintesc, este vorba de cunostintele negociate pe parcursul activitatii, in general materializate in artefactele culturale.) Participantii centrali vor avea acces complet la toate nivelurile, paricipantii periferici un acces limitat drastic, gen “read only” si numai la niste informatii destul de superficiale. Participantii intermediari, evident, vor avea un acces intermediar, ajungind la cunostinte ceva mai profunde si putind sa modifice unele din ele.

Aplicind cele spuse in cazul blogurilor, vom avea si aici participanti centrali, intermediari si periferici, iar accesul lor la cunostintele comunitare va fi diferit, in functie de statutul lor in comunitate. Iata de ce un vizitator sau un participant periferic nu va intelege in totalitate ce se intimpla intr-o comunitate de bloggeri. Intelegerea cere o serie de prerechizite: Participantul trebuie sa urmareasca discutiile timp suficient de indelungat, sa contribuie la discutii, pentru asta trebuie sa respecte regulile comunitatii si, eh, sa socializeze, pentru ca la nivel individual se vehiculeaza multe informatii cheie, ajutind la intelegerea cunostintelor de profunzime.

Iata de ce, domnule Serban, spuneam mai sus ca nu ma astept sa imi dati dreptate in ce priveste producerea artefactelor culturale in comunitati de bloggeri. Rolul pe care vi-l asumati nu permite, daca teoria enuntata aici este corecta, accesul dumneavoastra in profunzime, drept care nu puteti observa procesul de creatie. Nu pentru ca nu ati socializa (simpla afirmatie “eu nu socializez” este o descriere a propriei persoane si o explicitare a rolului dvs., iar asta nu este altceva decit socializare), ci pentru ca rolul de avocat al diavolului provoaca reactii de aparare si inchiderea portilor de acces la incintele centrale. Metafora Tapirului (spatiul din fata portii, curtea din fata casei si mai departe) se aplica aici in forma extinsa.

Iata si un motiv pentru care trebuie sa ai experienta bloggingului ca sa poti comenta in mod competent fenomenul. Daca ar exista “cei mari”, care sa fi analizat deja ceea ce se intimpla si sa fi pus rezultatul acestor analize la dispozitia publicului neimplicat si neavizat in mod direct, atunci cunoasterea mediata ar fi posibila, poate si suficienta. Dar cum spuneam, acei “mari” nu exista inca, si mai ales: nu avem la dispozitie rezultatul unor analize de profunzime (asa cum este cazul, de exemplu, in critica literara sau de film), drept care interventiile nebazate pe experienta directa si profunda sunt sortite superficialitatii.

De ce agresivitatea bloggerului care critica valorile canonice este OK... *smile* Aici se pun mai multe intrebari: Acel blogger critica intr-adevar valorile canonice, sau privitorul de la periferie nu percepe nuantele si atunci interpreteaza negocierea – nu numai permisa, ci si necesara si rezervata participantilor centrali – ca pe o critica? Agresivitatea cui fata de cine? A insiderului fata de alti insideri? Atunci ei se vor cunoste intre ei suficient de bine ca agresivitatea sa fie, in realitate, un joc. A insiderului fata de outsider? Atunci va fi o reactie indreptatita de aparare.

Restul intrebarilor se refera la aspecte general umane. Oricine vrea sa fie perceput si apreciat la justa lui valoare, inclusiv Alex Leo Serban, fie aceasta apreciere si in sensul relevantei intercomunitare. Si bineinteles ca a atribui unui blogger postura de “caterer de afecte parohiale” (a trebuit sa ma gindesc o vreme ce inseamna asta, m-am amuzat apoi, dar nu pentru multa vreme) este perceputa ca nedreapta din moment ce o astfel de eticheta este aplicata din afara, adica dintr-o perspectiva care nu permite perceperea nuantelor si a valorilor interne.

15 comentarii:

Anonim spunea...

si daca totusi faci blogging doar de placere? daca iti place sa cunosti si alti bloguitori? si daca tot ceea ce urmeaza, gen judecata de valoare, este pur si simplu treaba celui care pierde timp facand-o (in cazul in care vrea sa vada hibele) sau care dedica timp facand-o (in cazul in care i se pare un fenomen interesant)?
mie personal mi-a parut foarte bine, de exemplu, ca te-am cunoscut anul asta, si prin intermediul blogului, si personal. si cred ca asta este mai important decat orice discutie pe care am putea-o purta pe tema de ce detinem fiecare cate un blog.
si la multi ani, sa fie un 2009 cat mai aproape de perfect, de-ala de povestit la nepoti :*

Anonim spunea...

Mda.
Probabil ca este o dimensiune care-mi scapa. Nu mi-ar trece nicicind prin cap sa-mi fac publice actele zilnice, sa scriu tot ce-mi trece prin cap - si, mai ales, fara a da acestor insemnari diaristice o forma inchisa la toti nasturii. 'Santierul' gindurilor este un concept riscant; iar ideea de a-mi 'testa' ideile - intr-un fel de brainstorming bloggegalitar - mi se pare de-a dreptul cosmaresca: o privare de privacy (& de copyright) cu atit mai absurda cu cit ar fi auto-consimtita...
Sint, cultural & structural, la antipodul acestei atitudini.
'Homo blogosphericus' is NOT my cup of tea; seamana mai mult cu o popota. Fiecare pregateste un fel de mincare, mincat 'la comun'. Iar felurile seamana intre ele - cele care NU seamana, fiind mai fine, servite in aceeasi gamela; acestea ar merita 'singled out' si oferite pe platouri Rosenthal sau Villeroy et Bosch. Degustate in alta parte decit in popota comunitara...

Inainte vreme, un scriitor (sau un jurnalist) scriau pt mai multi - zeci, sute, mii sau (in cazurile fericite) milioane de cititori. Acum, nenumarati bloggeri (zeci, sute, mii sau milioane) scriu pt - inevitabil - mult mai putini... Isi decupeaza, fiecare, o 'felie' mult mai mica. Uneori (adeseori), ei scriu, tot ei se citesc. Este triumful universului mic, care implodeaza - pina nu mai ramine nimic. Decit afectele (efemere, oricum).

Ma folosesc de acest prilej pt a imi lua adio de la blogosfera.
Cei care vor ricana, sceptici, nu vor crede asta decit in timp - cind vor constata ca nu-mi vor mai intilni numele (+ pozitiile confruntationale) pe niciun blog... Deja - se poate constata - nu am mai intrat pe blogul teroristei (de pe care m-am retras de bunavoie & nesilit de nimeni), nici pe-al lui Madelin, al lui Stefan s.a.m.d., iar pe cel al dlui doctor (sper ca n-am mai gresit, de asta data!) am reintrat pt ca posturile mi-au fost dedicate; ar fi fost o nedelicatete sa refuz...
Mi-am facut o idee, mersi, ma intorc la ale mele. Viata e scurta. Am reluat (cu delicii) 'In cautarea timpului pierdut' (un savuros proto-portret al bloggerilor poate fi identificat in stramatusa lui Marcel!), intentionez sa recitesc TOT ciclul proustian, apoi tot Henry James, Nabokov, Borges (autorii mei preferati). Cel mai placut lucru pe lume este sa-ti faci singur placeri - si cine m-ar putea condamna ca renunt la o proza, in 95% din cazuri, mediocra, in favoarea marii proze a Lumii?!

Anonim spunea...

abonatandusalu.
Dar cam dramatica iesirea. Si contradictorie.
Nu mi-ar trece nicicind prin cap sa-mi fac publice actele zilnice, sa scriu tot ce-mi trece prin cap
siapoi
mersi, ma intorc la ale mele. Viata e scurta. Am reluat (cu delicii) 'In cautarea timpului pierdut' (un savuros proto-portret al bloggerilor poate fi identificat in stramatusa lui Marcel!), intentionez sa recitesc TOT ciclul proustian, apoi tot Henry James, Nabokov, Borges (autorii mei preferati)

Anonim spunea...

Mda, i s-a zis ad nauseaum ceva, el o tine pe a lui. Tipic dambovitean.

Eu am, totusi, o intrebare: de ce aici si nu la CPB-ul, sau Andressa, sau Iren, sau echipa de sunet si lumini, PR si comunicare, fiecare cu cate 3 bloguri? De ce nu a facut acest balci acolo?
De ce nu zice un cuvintel despre concursurile de bloguri, oficiate de pretenul de la Dilema?
De ce nu zice nimic despre zecile de interventii de pe blogurile celor de la Cotidianul, unde scrie cu totul altceva?

Cat despre contradictiile lui, meh, daca ar fi sa le iau pas cu pas, as scrie un roman:D Irelevante din orice pdv.

Pinocchi0 spunea...

:-)

Si totusi are dreptate: Nu cred in acest adio, dar timpul le va clarifica pe toate. Si nu, Elf, nu mi se pare ca a facut circ aici. Dimpotriva, discutia a fost cit se poate de pertinenta. Si apreciez intr-adevar delicatetea.

Iar aceasta discutie sper sa o putem continua, la fel de interesanta si de productiva, chiar si in abstenta domnului Serban.

Pinocchi0 spunea...

Octavian, ca bloggingul se face de placere, asta e clar -- adica de motivatie e vorba. Daca "doar" de placere, da, si asta e foarte probabil. Dar asta nu exclude productia de artefacte, creatia, valoarea.

Si, da, la multi ani! :-)

Anonim spunea...

pai si celelalte arteface culturale se fac tot din placere. Nu numai din placere, evident, dar placerea este.

Anonim spunea...

dragul meu, pai lucrurile din punctul meu de vedere asa stau: daca analizez prea mult ideea de blogging s-ar putea sa nu mai bloghez niciodata. am vrut la un moment dat sa scriu un post despre cum mi-e greu sa sterg din blogroll un blog sters de proprietar si cum il vizitez in fiecare zi, in continuare, in speranta ca intr-o zi va reveni. si pe urma am zis ca sentimentul asta, deloc analizabil, ar putea sa ramana numai pentru mine si pentru cei dragi - gen tu - care pot aprecia asta.

Anonim spunea...

Pinocchio, vorbeam la modul general de "balci".
Evident ca are si dreptate, but this is not the point! Pentru ca a vorbit aproape numai besides the point, deci poti sa spui ca are sau nu are dreptate, fiind in afara problemei.
Mai putin chestiile cu bullying et al. Astea sunt personal choices. Iar intepretarile acelea psihologice, nu te supara, dar sunt la nivelul "oracolelor" de care radea.

Dar in fine, timp sa fie...

Anonim spunea...

are si n-are. Unde greseste cel mai tare este cand generalizeaza.
Bullying-ul este alegerea lui, da, dar e mai mult decat atat. I-am mai zis eu ca rolurile si mastile fac parte din om. Joaca un rol dar de fapt nu joaca, ci doar exagereaza ceva ce exista deja.

Anonim spunea...

Tapirule, I'm going to be blunt, pentru ca nu am timp de dat din degete.
Subiectul, artefactul, sau cum vrea fiecare sa il numeasca, nu este onest depeve logic-argumentativ. Cu alte cuvinte, face flotari logice. In momentul in care a ales calea asta, atunci orice este posibil, fara nicio opreliste.
Asta e modul de "argumentare" dambovitean. S-au creat scoli "de gandire" in mioritia in aceasta linie.
Citeste ultimele 5 (sau cate or fi) puncte, citeste deasemenea primul post, mostra de brevitate si vei vedea cum sare.
Teza e f. simpla: "there is a single God". Exista o singura cultura, aia pe care o zicem noi. Noi facem singurele artefacte culturale, noi detinem cheile, noi marim, noi decapitam. Noi stim, noi avem acces la informatia adevarata. Eu (adica el) apartin lui "noi" (ca set ordonat dupa caprarii), pentru ca am fost uns. Sunt un scriitor. Eu fac cultura, eu STIU ce este cultura, eu ung. Pe cale de consecinta, desi habar nu am cate bloguri sunt pe lumea asta, desi nu stiu ce tehnologie este in spate si ce potential are, desi habar nu am de psihologie, desi eu de fapt nu stiu prea bine nimic, eu sunt VALOAREA.
a spus acest lucru de sute de ori.
dupa care, tot ce i-a ramas este sa rada de fraieri ca mine sau ca tine care se chinuie sa ii explice ceva.

Anonim spunea...

ai totalmente dreptate. Da' si eu cand zic ca generalizeaza, si crede ca el si artefactele lui se pot generaliza (unic) la adevarul absolut.

Anonim spunea...

El este Adevarul, pentru ca se adapa de la Fantana Adevarului. El Stie si Cunoaste.

Evident parodiez. Da, normal ca ai dreptate. Da' nu ai cu cine vorbi.

Anonim spunea...

Nu mai fiti atat de seriosi :)

Anonim spunea...

adica s-a pus UN punct.