Nu intelegeam nimic. Era aproape ora 8, luni de dimineata in metroul arhiplin, si in asemenea conditii nu se vorbeste. Daca vorbeste cineva, poti fi sigur ca vorbeste intr-o limba straina. Nimeni nu intelege nimic, toti privesc ca treziti din somn la o ora imposibila de un zgomot inacceptabil.
Nu am inteles nimic in afara de cuvintul “Ausländerbehörde”. Sa explicam: die Behörde este un, ca sa spun asa, organ de stat. Un birou, un oficiu, o autoritate la care te duci si ceri ceva. Ce poti sa ceri? Sa vedem mai departe: der Ausländer este strainul, cu toata familia lui de cuvinte: das Land tara, das Ausland strainatatea, der Ausländer, cum spuneam, strainul. Germana este o limba atit de practica.
Ausländerul, deci, se poate duce la o Berhörde (cursul de fata fiind pentru avansati, vorbim aici româna pentru cetateni binationali) si cere ceva. In acest caz, acea Behörde este o Ausländerbehörde. Daca cumva nu este, atunci Ausländerul este trimis la alta adresa – la pensii, de exemplu.
Cu un gest reflex, am intors capul spre persoana care pronuntase acel cuvint. Memoria mea il pastra inca din stadiul quasiembrionar, in care eram si eu un Ausländer de luni dimineata, inca netrezit, intr-un metrou intirziat si arhiplin, mergind nu se stie prea bine in care directie. Am reactionat aproape din instinct de conservare.
Era o femeie de vreo 40-50 de ani, bruneta, cu parul vopsit in rosu. Nu, nu era o turcoaica. Nu intelesesem limba si nici un cuvint din ea, dar intonatia o aveam intr-un strat de memorie inca si mai profund: Era o tiganca. Vorbea cu o alta femeie, pe care n-am vazut-o prea bine, apoi s-a despartit de ea si a coborit. Inainte sa coboare, fața i s-a destins si i-a zimbit celeilalte cu caldura si prietenie. Era o față ingrijita, frumoasa la virsta pe care o avea.
Mi-am dat seama ca a fost pentru prima data cind am vazut un tigan zimbind asa.
Un comentariu:
Snapshotul tau "La Tiganci" mi'a adus aminte de un comentariu pe tema limbii germane:
"[...]and this was when Jack understood something about the German language: having a rather
small number of words, they frequently used one word to mean several different things." (Stephenson, Trilogia
baroca). Daca stai sa te gindesti nu e complet fals, doar bizar exprimat; pentru cine nu e teuton de nastere sau limba materna, e ciudat modul de a crea cuvinte noi din agregari, probabil ca d'aia chimia a fost intodeauna punctu tare al neamului astuia. Dupa cum franceza avind multe homofone se preteaza bine la jocuri de cuvinte iar engleza la scris articole stiintifice seci si la obiect.
De fapt, comentariul lui Jack (sau al lui Neil?!) s'ar aplica mai degraba la chineza, unde agregarea
e si mai prezenta (atit la nivel de radicali pentru a forma ideogramele cit si de ideograme pentru a forma cuvintele compuse) si delimitarea "cuvintelor" din limbile normale nu exista in scris, din motive structurale, ca si declinarile sau conjugarile. Nu mai vorbesc de homofone, care sint cu zecile pentru unele cuvinte chiar daca tinem cont de tonuri. N'am sa pricep niciodata cum de se inteleg oamenii aia - dupa cum si lor li se pare bizar modu nostru de a scrie (fara nici o asemanare cu sensu cuvintului) si nu reusesc decit in cazuri foarte rare sa prinda ideea de gramatica si sa faca propozitii altfel decit complement de timp - complement de loc - subiect - predicat - complement direct.
Deutsche Sprache, schwere Sprache.
Trimiteți un comentariu