21 ianuarie 2009

Teoria scaunului

Insusi Gheorghe Lazar lustruise acele banci cu onorabilul sau posterior, sustineau gurile rele, ceea ce era un mod ironic de a spune ca Stefan cel Mare locuise pe soseaua omonima din Bucuresti. Oricare ar fi fost adevarul, mobilierul in cauza se compunea in principal din doua scanduri late de cite 10 cm, lungi de 30-35 cm, fixate la distanta de 2 cm una de alta pe doua sine de metal rabatabile.

Izvoarele istorice nu ne dau amanunte despre posteriorul domnului Lazar. Al meu insa era mai degraba modest: Ajuns deja la 184 cm inaltime si cu o greutate de cel mult 64 kg, nu interpuneam intre oasele sacrale inferioare si bancile liceului decit un strat de piele, solicitat astfel la maximum. Stratul textil adiacent, cu grosimea lui dependenta de anotimp, nu imbunatatea cu nimic confortul situatiei.

Cu atit mai mare mi-a fost usurarea cind, la laboratorul de tehnologia materialelor (foarte la moda in acele timpuri), punctualitatea mea a fost rasplatita cu un somptuos scaun model Bonanza, unicul din dotare. Probabil ca, stind pe el, ar fi trebuit sa ma simt ca un cowboy in vestul salbatic si sa lupt pentru tinara mea existenta revolutionara cu toate mijloacele si metodele mintii, inimii si literaturii tehnice: prelucrarea prin ambutisare si extrudare, stantarea la diverse temperaturi si banalele dar omniprezentele prelucrari prin aschiere. Eu insa am preferat o dulce toropeala.

(Patru ani mai tirziu, la un curs pe aceeasi tema si la fel de putin legat de specialitatile noastre oficial declarate, avea sa ia nastere distihul nemuritor: “Eutectoid scârbos,/ Vin’ la pieptul meu paros!”)

Nu mai tin minte daca am luat 6 sau 7, nota distona in orice caz flagrant cu notele mele de elev silitor. Cel mai rau a fost cind tovarasa inspectoare de la Minister care ne era, prin gratia soartei, profesoara in timpul liber, a clatinat in directia mea un deget grasut impodobit cu o unghie amintind de paleta multicolora de aluminiu eloxat, adusa de la tirgurile internationale de specialitate: Stiu ca poti mai mult.

La ora urmatoare m-am asezat pe un scaun normal. Contactul cu spiritualitatea centenara a edificiului in care ne aflam a fost restabilit, materialele tratate cu atentia corespunzatoare, iar rusinea mea spalata cu un sir indestulator de note de 10. Invatamintele trase le-am transpus atunci – inspirat si de epistolele Olgutei Deleanu – intr-o teorie a scaunului:

Un scaun tare si incomod va pastra spiritul proaspat si treaz. Reciproc, un scaun comod va duce la delasare. In concluzie, disconfortul sezutului este conditia sine qua non a performantei spirituale.

Peste ani aveam sa regasesc mereu aceeasi corelatie in cele mai diverse forme si contexte. Cea mai noua aplicatie a ei am gasit-o in esecul profesional al domnului Inginer: Tehnologiile pe care trebuia sa le aplice profesional au fost atenuate de fotoliul caldut al domiciliului conjugal, ca sa nu mai vorbim de stratul adipos progresiv, care intrerupe contactul dintre oasele ischiene si realitatile dure de fiecare zi.

Bila mea vrajita de cristal imi spune ca ceva se va schimba.

22 de comentarii:

Anonim spunea...

Vrei sa arunci fotoliul omului? :-)

Eu vreau sa-mi cumpar balansoar (de ani buni). Daca voi reusi, sa ma astept la destabilizari? :-)
(adaugire necesara: caci de micsorarea stratului intermediar nici vorba) :-)

Pinocchi0 spunea...

Conform teoriei trebuie sa te astepti, bineinteles.
Altfel va fi un cistig cognitiv: Putem extinde teoria.

Anonim spunea...

Pielea si osu, Skinner, cutiile lui Skinner, porumbei, vrabii, prepelite, dropii, Baragan, periferia imperiului, mahala, Eugen Barbu, Nicu Piele care inchide cercu.

Pinocchi0 spunea...

Adica lantul slabiciunilor.

Da' cine era Nicu Piele?

Anonim spunea...

Personaj din Groapa, din "echipa" lu Bozoncea, à moins ca imi joaca Alzheimeru un tur.
Falsa reeditare: nu imi joaca, vezi http://www.evenimentul.ro/articol/la-o-reeditare-ii.html unde e vorba si de porumbei, dar nu ai lui Skinner ci ai lui Gheorghe. Alt Gheorghe.

Pinocchi0 spunea...

Aveam eu o presimtire ca de la nea Jenica vine. Dar cartea aia nu am citit-o niciodata si nici ecranizarea ei n-am vazut-o, daca a fost vreuna. Cred ca mai bine ma apuc sa-l citesc pe Skinner, daca tot e sa asociem liber.

Anonim spunea...

Daca in calitatea ta de constructuvist ajungi sa preferi sa citesti un behaviorist dur ca Burrhus in locu lu nea Jenica, parerea ta despre numitu nea Jenica tre sa fie ... nu foarte buna. Cred ca orice s'ar spune de individ/caracter, ca scriitor era de meserie, but that's just me.

Si oricum, sintem in 2009 - nu e nevoie sa il citesti pe Frederic an und fuer sich. Po sa faci ca mine (si cum le zic la studentii mei sa nu faca): sa'l citesti pe unu care l'a citit pe unu care l'a citit pe Skinner, de paregzamplu Tante Wiki http://en.wikipedia.org/wiki/B.F._Skinner#Superstition_in_the_pigeon (nu garantez ca nu e doar o legenda urbana, dar chiar si asa e un fel de realitate, nu?!).

Anonim spunea...

Grea problema asta cu posteriorul.

Pinocchi0 spunea...

Anonim: Pai nu, imi aduc aminte ca mi-a placut cum scrie. "Princepele" chiar l-am recitit de citeva ori, cel putin pe sarite. Dar "Groapa" pur si simplu nu mi-a picat in mina, si nu cred ca gasesc rezumatul ei la tante Wiki.

Cit despre Skinner, poti fi linistit, inaintea lui ar trebuie sa-l citesc pe Vigotski, care e mult mai important. Mais en fin, si unul si celalalt tin de cultura generala.

Mircea Popescu: Bun venit si la mai multe comentarii! Si HAHAHA nu-mi vine sa cred ca esti chiar Mircea Popescu pe care il cunosteam. Chiar nu-mi vine sa cred. Era sa pic de pe scaun. Avem atitea de povestit... Pina una&alta: Salutari Ginei ;-) Eh, si povestea cu posteriorul o lasam pe alta data, ca e prea grea (hihihi).

Anonim spunea...

insemnarea asta mi-a adus aminte de fragmentul din Trei Intr-o Barca, cu filozofeala de dupa o masa copioasa, cind, plin de plum cake, stomacul te blegeste si zice lasa-ma sa dorm, etc etc...

Pinocchi0 spunea...

April, bine ai venit, ce nume frumos! Mi-e dor de tine numai cind iti citesc numele :-)

Si: M-ai prins, ma dau in vint dupa "Trei intr-o barca". fragmentul meu preferat este totusi cel cu brinza. Probabil ca inspiratia a fost indirecta; inspiratia directa a venit din "La Medeleni", cum ziceam si in articol. Am formulat teoria scaunului "in tinerete", pe vremea cind trageam cu ochiul la autorii preferati si pe urma scriam... :-)

Anonim spunea...

Io (incerc sa) cetesc Sandra Beown ca sa ma documentez pentru o leapsa. Mi-e dor de Olguta, da. Si de primavara, asta ii scriam chiar in seara asta unui bom drag.

Anonim spunea...

aww.. *blush*
nimeni nu a vorbit asa frumos despre numele meu.

Pinocchi0 spunea...

Madelin: Cu Olguta e simplu, recitesti cartea. Primavara -- psst, la ureche: Planuiesc o escapada in primavara andaluza. Ramine intre noi ;-)

April: ;-)

Anonim spunea...

Noa acu, de un sa te iau pinochi0 ca vad ca nume nu ti-ai pus, pagina de about n-ai, dau un telefon la astia de la Google ?

Anonim spunea...

Si nici "recent commnents" pe pagina nu ai :-)

Ce e aia primavara andaluza? Si, mai ales, cand?

Pinocchi0 spunea...

Mircea: Hihihi, pai poti sa incerci. Dar in locul tau mi-as consulta mai degraba propria memorie.

Madelin: N-am recent comments, desi mi-ar place, pentru ca blogspot.com n-are. Heh. Primavara andaluza e primavara in Andaluzia, in versiunea mea undeva pe linga Sevilla, in martie pe la mijloc spre sfirsit. Sa vedem daca reusim sa ne organizam.

Anonim spunea...

Aham. Inseamna ca a mea se va numi sfarsit romantic de iarna in Andaluzia!

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Pinocchi0 spunea...

Mircea, scuze pentru comentariul sters. Raspunsul este: Da, dar nu trebuie sa stie asta toata lumea :-)

Anonim spunea...

Scuze. Am cautat ceva cat mai asa... sa zic departat&vag, ca nu se face, si cam asta. Se vede ca n-am chiar nimerit, asa ca noa.

Pinocchi0 spunea...

Don't bother, am fost noi vigilenti si in cazuri grele, cu altii care erau "magari si violenti", si am sters indiscretiile la timp ;-)

Ai remarcat corect: Blogul meu este anonim, eu sint Pinocchio, alias domnu' Doctor. Unii cred ca eu sunt domnu' Inginer, dar asta e gresit, domnu' Inginer e domnu' Inginer. Daca o sa citesti blogul cu atentie, o sa gasesti si motivele.

Incintat de cunostinta ;-)