10 ianuarie 2009

Trei cântece scoțiene

De data asta nu va mai pun sa ghiciti: Interpretul sunt eu. La Hauskonzert, trei cintece scotiene pe care le iubesc foarte tare, inregistrate azi de dimineata.

4 comentarii:

monsoux spunea...

te-am ascultat și mi-ai adus aminte de o bună prietenă, flautistă la Filarmonică. Care a plecat în Germania, fiind foarte normală la cap.

Pinocchi0 spunea...

Ce coincidenta, si tu mi-ai adus aminte de o foarte buna prietena flautista, de la Bucuresti. Nu era prietena mea foarte buna, desigur, era prietena foarte buna a lui Alfredo. Si o chema... oh possums, it's *such* a long time... cred ca o chema Liviu.

Da, da... oare pe unde o mai fi?

monsoux spunea...

îți dai seama la ce te expui cu o formulare de genul "prietena lui Alfredo, Liviu, era flautista". Ca să clarificăm, Liviu era numele de familie, nu?

Pinocchi0 spunea...

Oh Doamne, ce gafa era sa fac, bine ca mi-ai atras atentia la timp. Sigur ca da, Liviu este un vechi si foarte nobil nume de familie romanesc. Si familia Liviu avea o fiica plina de gratie, care studia flautul la Conservatorul din Bucuresti. Ca intotdeauna, cind am aflat ca e muziciana, m-au uitat la miinile ei. Mi s-au parut cam mari, si oja cam stridenta, dar m-am gindit ca e ca la violoniste, Lola Bobescu de exemplu, avea niste miini imense.

Si nu, n-am vazut-o niciodata cintind la flaut, eu nu comit asemenea indiscretii.