25 februarie 2009

De miercurea cenușii

La miezul noptii, balurile mascate s-au oprit, mastile au cazut, nebunii au plecat zgribuliti la ei acasa, lalaind inca pe strazi. Iar eu am gasit un citat care continua in mod ideal discutia inceputa acum citeva zile cu George Hari Popescu, Alex Leo Serban si cu voi toti. Cultura, carevasazica.

Thorstein Veblen publica in 1899 o “teorie a lumii bune”, dupa care elita culturii banilor (parca mai auzisem undeva un sinonim) se pune in evidenta pe ea insasi prin pierderea timpului cu lucruri lipsite de utilitate practica. Si cum aceasta pierdere de vreme nu poate fi expusa in mod permanent privirilor celorlalti, aceeasi elita si-a cultivat deprinderi care arata in mod indubitabil ca isi poate permite sa-si ocupe timpul ani de zile cu lucruri totalmente inutile, cum ar fi:

“...die Kenntnis toter Sprachen oder der okkulten Wissenschaften, eine fehlerfreie Orthographie, die Beherrschung von Grammatik und Versmaßen, die Hausmusik und andere häusliche Künste, Mode, Möbel und Reisen, Spiele, Sport, Hunde- und Pferdezucht.”

Adica:

“...cunoasterea limbilor moarte sau a stiintelor oculte, ortografia fara greseala, stapinirea gramaticii si a prozodiei, muzica de camera si alte arte casnice, moda, mobila si calatoriile, jocurile, sportul, cresterea ciinilor si a cailor.”

Eu insumi am inceput sa citesc “Timpul pierdut” al lui Proust, la recomandarea domnului Serban. Dintre cei care vorbesc despre Proust, aflam, unii l-au citit cindva, demult, ceilalti deloc. Iar eu faceam parte, pina mai ieri, din a doua categorie. Imi pun, iata, cenusa in cap, asa cum se cuvine in aceasta zi a regretelor fatarnice.

18 comentarii:

AleXDX spunea...

Da, merci ca mi-ai spus. Am verificat si sper sa fi remediat problema....
Multumesc si have a nice day !

catfish spunea...

în 1899 înca nu exista arta casnica pe care o numim azi critica de film ?



<)))<

Pinocchi0 spunea...

Draga catfish, te rog: Critica de film nu a fost niciodata o arta casnica.

Alt.L spunea...

"...de unde nu mai dădeam nici o şansă literaturii franceze, după Proust" (se spune spre sfârşitul articolului). Ah ce cârcoteală mă încearcă!

Dar mă abţin :)

WE spunea...

o sa il caut pe nenea ala. cand am citit acel paragraf, asocierea imediata a fost madam Blavatski.

si a doua: Rasputin.

WE spunea...

Acelea din acel video nu sunt madlene! Alea sunt muffins! Comparati singuri poza de pe wiki cu ce arata in filmuletul atasat articolului.

what a joke! intelectuali de starbucks.

als spunea...

dle pinocchio,
ma vad nevoit sa renunt la iluzia de a va fi convins sa renuntati la o invocare a mea cvasi-cotidiana -care ma pune, vai, in postura de a interveni din nou, sceptic- melancolic, pe blogul dvs...

va propun un pact: sa-mi scrieti/ invocati numele (intreg sau acronimic) DOAR atunci cind eu insumi vi-l voi scrie, cindva, cumva, undeva, pe al dvs.
ce ziceti?

ps in rest, nu pot decit sa constat, a mia oara, k unii/unele nu pot sesiza ironiile atunci cind sint scrise... va asigur k, atunci cind am spus "...de unde nu mai dădeam nici o şansă literaturii franceze, după Proust", era o simpla provocare (cum ar fi putut fi altceva, cind beckett & julien green mi-au fantasmat adolescenta, cind - mai tirziu - le descopeream cu fervoare pe cele doua 'marguerite' (duras & yourcenar), cind am scris de-atitea ori dspr barthes, blanchot, baudrillard (k sa nu trec prin tot alfabetul...), cind am tradus eu insumi pagini din tineri autori contemporani (mathieu lindon & benoit duteurtre) & cind am scris & declarat, de atitea ori, k sint fascinat de houellebecq...?
sau cind mi-am pus, k motto al unei carti, un citat din michel onfray?...

daca s-ar fi putut 'citi' TONUL cu care am spus acea fraza, nu pot decit sa sper k as fi adormit orice 'circoteala' nascenta...

... dupa cum nu-mi pot reprima bucuria k - asa cum am prorocit - gilceava s-a incins intre dl 'WE' & fosti parteneri de blogareala ai dumisale ;)

Pinocchi0 spunea...

Stimate domn, tonul dunmeavoastra sceptic-melancolic ma convinge. Never say never... so, let's give it a try.

alt.L spunea...

Draga Pinocchio, nu era intenţia mea să-l fac pe dl Şerban să se supere pe tine.

Dar, e drept, nu mi-am reprimat un zâmbet ironic. Asta e nenorocirea cu blogurile. Poţi să-ţi dai cu parerea (spre deosebire de citit ziare când vorbeşti de unul singur prin casă). În plus, n-am dat nici un nume special ca să trimit la articol în întregimea sa.

Până la urma sursa era ceva scris, nu prins din zbor într-o conversaţie care se putea interpreta. Am recitit articolul (citatul cu pricina nu e în înregistrare). Nope, nici o urmă de urmă de ironie (ironia nu o dă numai tonul ci şi contextul).

Aşa cum poate a fost ironic şi acel "nu ştiu cum a rezistat" despre Becket care a citit integral Proust. De două ori. (e în înregistrare).

Nici nu ştiu ce să mai cred. Dar văd că multe din spusele domnului Serban sunt ironice, adică opusul a ceea ce spune/declară.

Dacă domnului Şerban i se pare că spusele i-au fost reprezentate incorect, ar trebui sa vorbească cu autoarea articolului, să rectifice.

NU înţeleg cum două rânduri pe un blog pot să-i stârnească atâta pasiune şi nu un articol pe care, se presupune că îl citesc mii de oameni, care ca mine, pot şi ei să zâmbească. Fie n-a citit articolul în cauză, fie nu a crezut că ar avea un impact la fel de puternic ca o opinie pe un blog...

Aşa cum vreau să cred că tot autoarea articolului a trântit, de la sine, duma cu ditamai brioşele în chip de madlene şi nu asta a fost ce a auzit de la distinşii oaspeţi (nu, nu e o ironie).

Altfel, mi se pare chiar ironic ca cineva care habar n-are ce sunt alea madlene (metaforic spus, cu ce se mănâncă Proust), să scrie un articol exact despre aşa ceva şi, iată, să creeze aşa o dramă internaută.

als spunea...

'drama'!? dar cine vorbeste dspr 'drama'?
eu, in niciun caz; eu doar ma amuz... mai ales k nu mi se pare k ceea ce se spune - ceea ce eu insumi spun - intr-un ziar, blog, televiziune etc are vreo importanta ;)

Pinocchi0 spunea...

Domnule Serban, ma uimiti. Insistati sa nu va mai pronunt sau invoc numele, si, tocmai cind ati reusit sa ma convingeti, continuati sa conversati cu unii si cu altii pe blogul meu. Consecventa (care este si ea un fel de punctalitate) ar trebui sa fie politetea criticilor de film, nu credeti?

Urmatorul pas logic din partea mea ar fi sa continui "Dialogurile cu ALS". Dar ma tem ca incep sa-mi pierd simtul humorului in aceasta privinta.

als spunea...

nu am 'conversat': am pus la punct o inexactitate!

dar n-as vrea sa va fac sa va pierdeti 'simtul umorului' (pe care nici nu l-am remarcat, in paranteza fie spus), asa k va rog sa NU faceti 'urmatorul pas logic'...

ps nu stiu dc consecventa ar trebui sa fie 'politetea (numai a!)criticilor de film', dar a-mi explica ar insemna sa faceti acel 'pas logic', asa k prefer sa ramineti imobil & ilogic :)

Pinocchi0 spunea...

...si sa aveti ultimul cuvint, presupun?

WE spunea...

Pinocchio si alt L: chiar nu ati inteles ca nu aveti cum sa o scoateti la capat cu als? Azi zice ceva, maine altceva, poimaine neaga primele 2, ca peste 1 saptamana sa o ia de la capat.

Asta e paradigma in care traieste.
Azi declara ca se amuza, maine "corecteaza", poimaine ameninta, peste 4 zile se gudura, ca peste o saptamana sa insire scolareste lecturile francofone.

Pinocchio, efortul tau, serios vorbesc!, este meritoriu. Ce vrei tu sa faci aici cu als ar tb. sa fie notat si dat ca exemplu. Numai ca als are alte "prioritati".

als spunea...

paradigma se numeste 'flexibilitate' & presupune un amuzament continuu (consecventa in inconsecventa) - spre deosebire de 'paradigma' dumitale, care se numeste nevroza, si presupune sa te scuipi - asa cum am prevazut! - cu cei cu care pina mai deunazi te lingeai... yuk

ps 'guduratul' imi este la fel de strain precum dumitale, echilibrul

WE spunea...

eram sigur ca vei scrie asa ceva.

in timp ce nevroza e intr-un fel de asteptat intr-o societate dura, consecventa in inconsecventa este marca cu fierul rosu a oricarui roman. adica esti prizonierului sistemului in care traiesti. eu in locul tau as lua o pauza in a ma lauda cu asa ceva.
imi admit limitele, altii in situatia mea ar fi capitulat de mult.

dar nu m-am scuipat cu nimeni - din cei ce te referi tu. am fost agresat a nu stiu cata oara si asta s-a intamplat pentru greseala a fost a mea (aici ai dreptate): dau atentie cui nu merita.

echilibrul l-am practicat mai mult decat crezi tu. iar tu te guduri pe langa X si Y. sa nu ajungem la citate, ok?

asta'i dif. dintre noi 2: eu imi admit greselile si scaparile, pe cand tu te mandresti cu tarele unui popor care a ajuns in groapa de gunoi a istoriei. good luck in your delusional world.

si nu te mai impauna cu ceva ce nu ai facut: nu ai profetit nimic. meciul la care te referi era dinainte sa apari tu si s-a potolit temporar independent de tine. si arata altceva decat zici tu.
vezi ca pana si Tru participa la votat de globuri, ajusteaza-ti teoriile cat mai ai timp:)

au fost bune acele muffins?:)

als spunea...

hahaHA
look who's talking dspr 'delusional'!

e clar k ai o imagine distorted asupra realitatii & a yr puny self in it...

pe mine nu ma intereseaza bataile tale in & cu noroi, din fericire sint la o distanta igienica fata de acestea

ps cit dspr 'gudurarile' mele, nu sint decit reflexia propriilor tale proiectii: exista destul de multi care pot depune marturie k REFUZ nenumarate functii & onoruri si k NU pot fi cumparat - nu pt k as fi 'incoruptibil' (cum se lauda unii), ci pt k pretul meu de pornire este f mare: un penthouse in ny, o vila in toscana, un rolls si-un picasso...
asta ma fereste de 'propuneri indecente' ;)

Pinocchi0 spunea...

Domnii mei, ajunge.