Moment muzical

Afara ninge in toate formele si culorile posibile, undeva in mine se mai amesteca berea de’aseara cu anestezicul de la dentist, iar strazile sint pline de zurbagii: E Carnaval, dragii mei, si am sa va spun o poveste.

Mai intii prezentarea personajelor:

Personajul principal se numeste Franco si e italian din sud. In anumite momente, de preferinta statice, ai putea sa spui ca e un macho tipic: Mic si puternic, brunet, nu foarte frumos, dar ce’are a face, barbatii trebuie sa fie numai un pic mai frumosi decit dracul. In momentele dinamice, imaginea se schimba radical prin suita de gesturi gratioase: colierul, diadema, amfora, colierul dublu... in timp ce vocea de belcanto cind coboara in bas ca impinsa “pe scari in jos intr-un cosmos poros”, cind se cocoata la soprana de coloratura, in functie de dramatismul evenimentelor.

Personajul decorativ se numeste Robin si e pe jumatate neamt, pe jumatate indian. De la partea germana a mostenit statura, de la partea indiana culoarea pielii, formele molatice si frumusetea orientala. Dar in primul rind dragostea pentru frumos. Robin poarta iarna palton rosu ca focul, cu palarie. Robin isi scoate paltonul si poarta doi metri de strasuri infasurate la poignet. Robin, aflind ca ne luam zborul spre Romania, ne intreaba daca nu gasim pentru el niscaiva cristale Swarowski la duty free pe aeroport. Si mai trebuie mentionat ca Robin este omul exprimarilor directe si al constiintei de sine. Spre exemplu, nu se va jena niciodata sa-ti explice prompt si cu o voce suav cintatoare de ce trebuie sa refuze felia de tarta: Stii, eu nu pot sa maninc prune, ca imediat imi vine ciclul.

Si acum inchipuiti-va ca Franco si Robin, colegi intru asistenta sociala, se duc impreuna la Metro sa cumpere cele necesare pentru noul proiect. Franco descrie scena pe ton de apocalipsa zilnica:

[bariton:] ...si Robin se baga printre rafturi, gaseste nu stiu ce, si vrea sa-mi arate. Si striga domle in gura mare, de fata cu toata lumea [sopran:] “Franceeeeescaaaaa, uuuunde eeesti?” [din nou bariton:] Iar eu, ca proasta, ii mai si raspund [contratenor in falset:] “Aii-ici!” [gestul-diadema, ochii dati peste cap; bas profund:] Hmrrrr.