06 februarie 2009

Germana fără profesor: O întîlnire cu poliția

Un comentar al lui Muumipeikko mi-a adus aminte de o mica intimplare dintr-o noapte de Revelion...

Eram cu domnu’ Inginer in Sub, o pravalie cu caracter mai degraba social (consiliere, grupe de autoajutorare, proiecte), dar si cu un mic bar in jurul caruia se adunau “suratele” la un pahar de vorba. Pe vremea aceea, berea in Sub era considerabil mai ieftina decit in crâsma müncheneza medie, si asta atragea pe linga populatia-tinta si alte specimene... printre care si o batrina doamna cam vagaboanda si cam alcoholica. Asta n-ar fi deranjat pe nimeni din cale’afara, dar: Dumneaei, dupa ce isi asigura alcoolemia necesara, incepea cu “fire-ati ai dracu’ de poponari” si alte amabilitati asemanatoare, ceea ce i-a atras cu promptitudine statutul de persona non grata.

Aici intervine un termen tipic german: Hausverbot. Din punctul de vedere lingvistic, un termen mai simplu nici ca exista: bieten inseamna “a oferi”, jemandem etwas verbieten inseamna “a interzice ceva cuiva”, si cine nu a auzit de verboten, “interzis”. Un Hausverbot interzice deci unei anumite persoane accesul intr-o anume casa, Haus.

Mai interesanta si mult mai tipic germana este partea administrativa a termenului: Locuitorul de drept al unei anumite case, Haus, are dreptul sa interzica accesul in casa cui nu l-a meritat prin exercitarea unui comportament corespunzator. Iar daca declaratia de Hausverbot este ne-respectata, missachtet, atunci intervine organul oficial, die Polizei.

Also: Doamna alcoholica si vagaboanda revine in Sub, iar suratele de servici la bar cheama prompt Politia. Atentie la context: Era noaptea de Revelion, ora 23, pravalia era plina de dadea pe dinafara, muzica bubuia si toate suratele erau in dispozitia corespunzatoare. Doamna, la bar. Politistii in misiune, in numar de doi: Unul mai copt si mai trecut prin viata, pe la vreo 45-50 de ani, celalalt mai incepator, la vreo 27-28 de ani. Si bine. BINE.

Amindoi intra, isi fac loc printre suratele incinse si tzopaitoare, ajung la bar, iau doamna betiva de brat, galant de-a stinga si de-a dreapta, si o insotesc pina in fata casei, pe trotuar. Suratele fac ochii mari, care la politistul cu experienta, care la politistul incepator – si stiti privirea aceea care dezbraca. Politistul cu experienta, in masura in care observase ceva, raspunde cu o mimica gen danke für die Blumen. Politistul cel tinar (si BINE), in schimb, se inroseste... se inroseste... pina in virful urechilor. Si, tot drumul de la bar pina la usa, printre suratele salivînde, se uita numai in pamint.

Stapinii casei, cu politetea de circumstanta: Va multumim, meine Herren, mai poftiti pe la noi! Citeva drag queens, Tunten, intirziate, disperate, cu boa-urile de pene fluturind, si calcind strimb pe tocurile prea inalte: Herr Polizist, Herr Polizist, arestati-ne si pe noi!...

4 comentarii:

Anonim spunea...

heheheh!

(ich stehe auch auf uniformen) :p


<)))<

Pinocchi0 spunea...

lieber ohne ;-)

Pinocchi0 spunea...

lieber ohne ;-)

Anonim spunea...

Ieee, Stonewall pe invers :)

Intalnirea mea din 2004 cu politia romana a fost in dulcele stil pre-Stonewall. Adica spre rusinea mea m-am blocat si n-am reactionat deloc. Oricum eram eu pe vremea aceea in general intr-un fel de coma, dar si acum mi-e rusine ca n-am fost in stare sa zic nimic.

Pe scurt, intr-o seara romantica de vara eram cu prietena de atunci in parc si, intr-un moment de mare pasiune, dupa amanuntitele si obisnuitele calcule de teren (the coast is clear, am crezut noi, ca in jur erau doar studenti heteroi complet absorbiti in ipostaze erotice avansate), ne-am sarutat arzator. Si am fost brusc orbite nu de amor, ci de farurile masinii de politie. Evident ca heteroii cu pantalonii-n vine sau fustele-n vant nu reprezentau nici un fel de pericol pentru morala publica si s-au carat impleticindu-se in haine sub privirile ingaduitoare ale celor doi politisti (ehei, si noi am fost odata tineri!).

Dar pe noi au vrut sa ne aresteze. Actele la control, notat nume, adresa, ocupatie, aha sunteti studente las´ ca va anuntam noi parintii nici o problema va aranjam noi. Am vrea noi sa va aranjam bine de tot, ca sa va treaca treaba asta si sa fiti si voi femei ca lumea. Serios? S-a schimbat legea si aveti voie? Ia sa veniti voi la sectie sa ne lamurim etc...etc...etc... Partenera mea de sarut, cinste ei, s-a enervat ingrozitor si le-a raspuns ca atare. Asa ca nu ne-am ales decat cu amenda pentru prezenta nepermisa dupa ora h in parcul p (?). Mie mi-a fost doar frica, oribil de frica, si am tacut, si-mi pare rau si acum ca mi-a luat atata timp ca sa ies din coma si sa incep sa reactionez.

Inchei aici cu vorba nevestei (care a intrebat si ea daca Bucuresti 2004 era in era noastra): lasa draga, mai bine mai tarziu decat niciodata!

P.S. Visul meu din copilarie este sa fiu si eu macar o data drag queen (drag king am fost in stare, ca nu trebuiau tocuri inalte). Sper ca acum coloana mea verterbala va deveni suficient de puternica pentru a sustine o drag queen :)