13 martie 2009

De ce nu dorm eu noaptea

De fraier, in primul rind.

Si in al doilea... sa rasfoim niscaiva mailuri.

Ma bucur ca [Pinocchio] in mailul de azi semnalizeaza ca este de acord cu articolul. @ [Pinocchio]: Multumim pentru exemplele numeroase despre conotatia negativa a lui “Yes we can” in Internet. Mda, de cind oricine poate sa publice orice in Internet...

Era vorba exact de exemplele si de discutia de aici. Si ce semnaliza Pinocchio? Pinocchio nu semnaliza nimic. Pinocchio spunea clar si raspicat ca nu este de acord cu articolul.

Ceva mai tirziu (mai exact ieri) si intr-o alta chestiune (era vorba de titlul aceleiasi carti, formulat provizoriu la aproximativ o jumatate de metru in Times New Roman 12), acelasi domn:

Sa fiu sincer? Titlul propus de tine [urmeaza titlul de o lungime obisnuita] il gasesc fad, lipsit de har si total conformist. Cred ca ne putem permite macar in volumul jubiliar sa provocam si sa stimulam spiritul critic al cititorilor. Sper ca sinceritatea mea sa nu faca probleme nimanui.

Sa mai spunem ca facusem cam pentru a saptea oara acele observatii asupra titlului, dupa ce primele sase observatii fusesera tratate cu un zimbet condescendent si ignorate. Cit despre sinceritatea cu care spera dumnealui sa nu creeze probleme... pare sa fie aceeasi cu care imi multumea in primul mail citat pentru semnalul de acord. Am spulberat cuiva iluziile despre sinceritatea poporului german? As da dovada de acelasi gen de sinceritate daca as spune ca imi pare rau.

Ah, probleme? Nu este nici o problema: Munca patriotica (pentru ca, da, de o activitate neplatita era vorba aici) pot sa fac si in alta parte. Wtf.

4 comentarii:

Rasvan Calin spunea...

dap, cunoastem furcile caudine ale crearii unei carti :)) ca sa nu spunem ceva si de "scriitori"

Pinocchi0 spunea...

Pai, ca sa intru (cu prudenta) in amanunte, sintem 5 in editorial board. Ghiseftu' de fiecare zi era ca ne mai trimitea cineva cite o carte din cind in cind, doi din noi o citeau, scriau o recenzie, iar domnul citat scria recomandarea pentru sefii mari si editura. Big deal. Dar cind a fost sa colaboram cu adevarat (nu asa, impartit in felii, lucrat de unii singuri si pe urma pus la un loc) atunci se vede ce bine ne intelegem...

Ioana Dark a lu Noe spunea...

ce-o mai fi facand Cher.
aoleu, ce enervanti sunt oamenii astia perfizi asa. tu le zici "e asa" si ei "ai dreptate, nu e asa".
nu se poate sa vorbesti direct cu doamna care a scris articolul de 2 pagini? daca tot sunt 2 pagini, nu e asa de greu sa renunti la ele:D

Pinocchi0 spunea...

Pai am vorbit si cu doamna, ca doar e una din noi. Ea a zis ca n-are timp si nici material sa scrie altceva (ceea ce nici nu era greu de banuit), si ca "multa lume" (nu ma intreba cine) i-a spus ca articolul ala e bun, asa ca "vrea sa incerce" (nu ma intreba ce). Alternativa ar fi sa nu publice nimic, si in cazul asta "nu s-ar oftica nici un pic". La care domnul m-a acuzat (pe mine) de lovituri sub centura.

Mica mea victorie (mai bine decit nimic) a fost ca cele doua pagini se publica la coada cartii. (Unde sper sa nu le gaseasca nimeni.)