Primul film gay polonez, zice reclama de la amazon, si asta in 2005. Asa ceva trebuie vazut chiar si numai de dragul inceputului. Pai sa vedem:
Robert si Gabriel, amindoi pe la 20 si ceva de ani, traiesc impreuna. Robert e genul “hetero look”, barbat in casa (adorabila naivitate!) si isi cauta o slujba de manager. Gabriel e nevasta, sta acasa, face exercitii de aerobic cu televizorul, atirna perdele la usa apartamentului ca sa nu intre mustele de la borcanele goale (si probabil murdare) puse de vecina pe jos in casa scarii (Robert injura, aici auzim acel cuvint atit de frecvent si in limba romana), si, cind se plictiseste, isi suna barbatul la birou si il intreaba enervant: Ma iubeeeeesti?
Asta e fundalul. Ceva trebuie sa se intimple. La intrarea blocului stau neonazi cu sticlele de bere, observa si asteapta. (“De ce te ascunzi? Nu ma ascund, mi-e frica.”) Dar nu asta e problema. O fosta prietena care ii facuse curte lui Robert, dar nu reusise pina la urma decit sa se culce cu Gabriel, vine in vizita. Vine de mina cu o fetita care ii spune lui Gabriel: Eu sint Amelia si tu esti tatal meu, haha. Prietena se duce la baie si pare sa fi gresit usa. Cind ajunge pe strada, da telefon: Stii, trebuie neaparat sa-mi caut de lucru, sper sa ma lase sa trec granita, pentru trei luni, poate mai mult, ai grija de Amelia. Bravos natiune. Gabriel are grija de Amelia, Robert face scene, Gabriel face crizulite, parca am mai vazut asta undeva. Dar amindoi se ocupa de copil, nimeni nu se gindeste nici o clipa la altceva. Asta pina cind, eh, pina cind neonazi de la scara blocului isi lasa sticlele de bere și.
Prima impresie: Un film sarac in mijloace de expresie, imagine de calitatea filmelor de acum 30 de ani reconditionate cum o da Domnu’, plin de locuri comune si clisee enervante, cu o poveste care iti da dureri de stomac. A doua: E suficient, stim prea bine despre ce e vorba. Si, ma gindesc eu, trimiterea la deceniile saraciei si comunismului pune o intrebare. Totul arata ca atunci, calitatea filmului e ca atunci, dar stai putin, parca moda e putin altfel, si toata lumea vorbeste la telefoane mobile. Asta e tot ce s-a schimbat intre timp?
Si alta intrebare, pe cit de ieftina, pe atit de irezistibila: Pe cind primul film gay romanesc?
NB Pentru cei care nu inteleg germana, traducerea citatului cu care incepe filmul:
“Daca perversii incep sa demonstreze, trebuie luat ciomagul si ciomagiti.”
“Nu avem voie sa ii lasam sa-si arate fața in public si sa faca reclama la anormalitatea lor.”
Wojcieh Wierzejski, vicepresedintele partidului de guvernamint LPR
12 comentarii:
Primul film gay themed romanesc a aparut acum vreo 3-4 ani, Legaturi bolnavicioase se numea el si chiar daca nu a fost vreo capodopera a fost ok.
bifat. dar, din pacate, dupa ce l-am vazut, am ramas cu impresia ca nu e obligatoriu sa existe cinematografie gay in fiecare tara. adica fiecare dupa posibilitati. cum nu gust cinemaul polonez (si nici pe cel romanesc), cred ca la mijloc se afla altceva. hehe. dar e interesant ca in film nu se chinuie nimeni sa arate relatia ca fiind naturala, e putin trasa de par si constienta de propriul insolit, ceea ce ma dezgusta de obicei, dar in cazul asta doar m-a lasat rece.
Robert, as fi curios sa vad si eu filmul asta, pentru completarea imaginii.
Octavian, cred ca in filmul asta nimic nu e natural, poate doar copilul. Si, daca asa vedem lucrurile, atunci mesajul e chiar optimist, nu crezi?
Ce forma de optimism o fi si asta? :)
Copilul este intotdeauna -- si mai ales aici -- simbolul sperantei. Iar daca acest copil este singura entitate naturala din tot filmul, asta inseamna ca speranta exista. Nu?
Legaturi bolnavicioase e un film OK,mi-a placut mai ale spentru ca, spre deosebire de multe alte prime incercari ale cinematografiilor nationale, acest film prezinta, central, povestea dintre doua femei. De obicei, barbatii sunt stelele. O singura chestie nu mi-a placut,a si nascut, daca nu ma insel, comentariile comunitatii gay la momentul respectiv, si anume titlul "bolnavicioase" este discriminatoriu si a afost neferit ales, chiar acttritele din rolurile principale au declarat public acest lucru.
Ce curios ma faceti! Am tras cu ochiul la youtube, vad ca exista macar niste fragmente, ma uit diseara. Hei, si ce surpriza, aici joaca si Mircea Diaconu!
:)
avem si noi ceva scos made in Ro.-"legaturi bolnavicioase"2006, un film ok, nimik spectaculos dar bine realizat, un film despre dragoste si cit de tare doare ea brusc si irevocabil; filmul polonez cu pricina este fara sare si piper, personajele sunt anoste, parca dintr-o comedie absurda; reiese o idee polonezi sunt mai homofobi decit nazistii, copilul oare poate schimba ceva(speranta nu moare niciodata)???
da, ma gandeam ca la asta te referi, dar am zis sa intreb. desi daca e sa aplicam un mecansim la fel de rudimentar, io i-as fi facut pe baietii aia sa para mai natural in pielea lor si mai putin oropsiti de soarta. stii cum e aia 'as seen on tv' se aplica si la tigai, si la homofobie.
:)
hey mr., totul este interpretabil, oricit de rudimentar este gindit, orice reclama cit de proasta poate fii are un mesaj si o sfera de actiune depinde cit de mult este difuzata.
asa se intimpla si cu diferitele fenomene|++++++ sau simplu pro-gay sau anti-gay, dupa cum se observa incet dar sigur a inceput si la noi sa apara o oarecare toleranta datorita reclamelor zilnice de pe diferite posturi tv
:)
Octavian: Tigai homofobe? *LOL*
zaz: Asta sper si eu, ca lumea se mai obisnuieste si devine mai toleranta. (Poate ca aberez.)
No, am vazut Legaturi Bolnavicioase. E ok, nimic spectaculos, oarecum scoala de film franceza, descrie fara sa se intimple mare lucru, hm. Mi se pare mie, sau mama uneia din ele era Tora Vasilescu?
Daca ma gindesc bine, pina la urma mi-a placut mai mult "Homo Father" decit "Legaturi bolnavicioase". In afara de asta, mi se pare ca polonezii au avut mai mult curaj: Homofobia este mult mai puternica in Polonia decit in Romania, si in conditiile astea polonezii au facut un film 100% gay, pe cind romanii au aratat niste chestii care stiu ei ca au succes in primul rind la hetero. Mioritica chestie!
Trimiteți un comentariu