25 martie 2009

La o bere în Sub

Unul din punctele planului de concediu a fost sa mergem in Sub la o bere. Habar n-am cum arata Acceptul si ce se face acolo (poate se va gasi vreodata cineva care sa mi-l arate si sa-mi povesteasca), dar Subul trebuie sa fie ceva asemanator: un proiect social cu mai multe sub-proiecte si mai ales cu un bar in care intilnesti gays de toate virstele, uneori si cite o lesbiana ratacita.

De data asta am intilnit un tinar surdo-mut (si m-am gindit putin la povestea Ionucai). Il stiam de multa vreme din vedere, era unul din obisnuitii casei, acum a fost prima data cind ne-am intretinut cu el mai mult. Am invatat cum se spune “a se naste” (ca si cind ai scoate cu amindoua miinile dintre picioare ceva pe care apoi il tii in brate), “a locui” (impreunezi miinile deasupra capului formind un acoperis in doua ape), “bucatar” (invirti cu o lingura enorma intr-o oala pe masura). El avea 28 de ani si se nascuse in München, locuia la Augsburg si lucra ca bucatar la Crucea Rosie. Detaliile alfanumerice le-am aflat scrise unele cu degetul in aer, altele pe telefonul mobil. Ne-a aratat si o legitimatie ca sa vedem adresa, am vazut si numele: Ismail.

O conversatie interesant de neobisnuita, dar pina la urma obositoare. Ce sa mai spui? Ismail si domnu’ Inginer si-au zimbit reciproc ridicind din umeri. Daca pentru noi a fost atit de greu, ii spuneam domnului Inginer in drum spre casa, inchipuie-ti cum trebuie sa fie pentru el: Noi stam de vorba cu un surdo-mut poate o data la o suta de ani, el sta de vorba in fiecare zi cu oameni care nu inteleg limbajul semnelor. Pe deasupra si gay, si arab. Si totusi relaxat, optimist si comunicativ.

Recunosc ca nu mi-a placut cum mirosea. Cum in Sub nu se mai fumeaza de un an si mai bine, a disparut mirosul de tutun si acum simti tot, orice. Domnu’ Inginer nu mirosise nimic. I-am explicat ca anumite sensibilitati olfactive sint perfect normale cind e pe drum un copil – si aici am facut din nou, cu multa dragoste, gestul nasterii.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Wow, ce seara ati mai avut si voi. Na, toata m-am inmuiat si mai am un pic si... you know, tears, stuff.

Da, da, bine ai spus - tare greu trebuie sa ii fie. Noah, am la ce sa ma tot gandesc azi :)

Anonim spunea...

Ooh, Pinocchio, m-ai facut sa-mi amintesc cea mai intensa senzatie din viata mea. Aveam un prieten orb (adica il am inca,dar a emigrat in Canada, so...)in copilarie care era asa din nastere. Se descurca foarte bine, are niste parinti inteligenti, care l-au ajutat, dar nu l-au cocolosit, nu l-au izolat. Megrea peste tot prin oras, cunostea toate gropile din trotuar si toate bordurile, stia, dupa scartaitul amortizoarelor, autobuzul carui sofer a sosit in statie si il intreba, nen cutare, ce traseu ai? In fine, intr-o zi, eram prin liceu, m-a intrebat daca am incredere in el. Si eu i-am zis: Da, desigur. Chiar imi era ca un frate, deci a fost un raspuns din suflet. Si atunci m-a luat de mana, m-a legat la ochi si mi-a zis: Hai sa vezi lumea prin ochii mei! Si m-a dus prin oras, cu autobuzul, pe jos, prin parcuri etc. A fost cer mai cumplita, dar si cea mai intensa experienta din viata mea; am crezut ca mor, Doamne, nici nu stii cum e sa auzi vajaind masinile, sa te impiedici la tot pasul, sa te simti in pericol in orice moment si, odata ajuns in parc, pe o banca, sa auzi toate pasarile pe care nu le-ai auzit niciodata fiindca erai prea ocupat sa te uiti la ele :) La finalul zilei, eram toata numai apa, epuizata complet, am dormit adanc, fara vise, ca dupa o zi intreaga de aerobic :)! Iar pe prietenul meu l-am respectat si iubit si m-ai mult. Iar el mi-a zis: Jos palaria, nu credeam ca o sa ai atata tupeu!

Pinocchi0 spunea...

Ionuca, a fost o seara placuta. Iar domnului Inginer i-am facut un semn moralizator cu degetul aratator: Sa nu se mai plinga atita de una si de alta, ca vezi ce norocosi sintem noi, hm?

Anca: ce poveste frumoasa!

Rasvan Calin spunea...

si la constanta in bar am intalnit un tip asemenea. intr-adevar, a fost dificil sa discutam, dar am reusit. asa ma gandeam si eu... ce greu trebuie sa ii fie sa gaseasca pe cineva care sa isi doreasca sa fie langa el

Pinocchi0 spunea...

Surdo-mutii intre ei nu se considera ca sint handicapati -- totul este limbajul comun.

Anonim spunea...

Pseudoschwangerschaft ? Saracul Dl. Inginer, sa vedem cand o sa incepi sa-i ceri inghetata la ora 12 noaptea, sau castraveti murati :))

<)))<

Pinocchi0 spunea...

Cum adica "pseudo"?!
Castraveti murati, excelenta idee, dar niciodata in otet: saramura si marar. Mmmmmmm...

Anonim spunea...

Aha, deci te privesti deja din profil in oglinda? Cu tricoul sub barbie?
Fireste ca in saramura, otetul e barbar! Myammmm....

<(((<