05 martie 2009

O restanță: De ce zîmbesc

Pentru ca zilele astea evenimentele s-au bulversat intr-atita incit mor dorul concediului si de invidie pe Madelin cu beletul ei de voe, am tot aminat sa raspund la leapsa Annamariei. (Lorena ma tem ca mai trebuie sa astepte un pic.). Raspund acum:

Da, copiii ma fac sa zimbesc. Exista o scena cu Andrej si vestitele lui urechi, pe care am descris-o mai demult. Este in continuare cea mai vesela scena pe care am vazut-o vreodata. (Si tare ma intreb daca a observat si apreciat cineva cacofonia artistica din paragraful al doilea.)

De-asta zimbesc in general. Si cind, unde si de ce am zimbit in special, in ultima vreme: La povestea cu Ancussa a aparut din senin si a comentat pe un ton perfect amical Anca Tudor, care imi place sa cred ca este chiar Ancussa in persoana.

Ah, era sa uit: Leapsa merge mai departe la Vlad, Vlad, si... da, la Vlad, ca tot ii e lehamite. sa-si aduca aminte sa zimbeasca putin.

12 comentarii:

Anca Tudor spunea...

Îmi pare bine că te-am făcut să zâmbeşti, acţiunea asta atât de dorită a fost reciprocă :) Şi, cum zâmbetele sunt atât de rare, de preţioase, trebuie să profităm de orice moment din acesta. De citit, te citesc de mai mult timp, dar nu-mi place să mă aflu în treabă comentând ce nu e de comentat. Şi, când am simţit că e momentul, am intrat în vorbă, evident, amical, fiindcă aveam impresia că ne cunoaştem de multă vreme :)

Pinocchi0 spunea...

Ma bucur si zimbesc inca o data. Esti binevenita sa si comentezi, nu numai sa citesti -- de cite ori vrei.

De curiozitate: Onkel Google cunoste numai o Anca Tudor pictorita. Tu esti aceea?

Anca Tudor spunea...

Nu, mi-ar fi plăcut :)! Eu sunt jurnalistă, iar numele "de scenă" este Anca Spânu Tudor, dacă vei da căutare aşa vei găsi mai multe rezultate. Oricum, ceea ce scriu în ziar mă reprezintă în mică măsură, dacă vrei să mă cunoşti pot să-ţi dau să citeşti altceva, dar numai pentru ochii tăi...

Anca Tudor spunea...

Ah, uitam, e mai simplu să intri direct pe site-ul ziarului www.viata-libera.ro

Pinocchi0 spunea...

Citesc cu cea mai mare placere, si prefer ceea ce te reprezinta. Daca vrei sa-mi trimiti prin mail, adresa o gasesti in profilul meu de blog. (Nu o mai scriu aici, ca si asa primesc destul spam, stii problema.) Merci d'avance!

Vlad spunea...

Domnule, am scris. E o leapşă foarte grea.

Ioana Dark a lu Noe spunea...

protestez:
1. de la mine n-ai luat leapsa cu pupatul nepotrivit in vis
2. scoate "un rahat cu mot" de-acolo ca o sa creada lumea ca ma displaci
3. pentru ca trebuia sa fie 3, e mai misto asa

Pinocchi0 spunea...

Stai putin, nu te supara:
1. Au fost mai multe lepse la care nu am raspuns inca, din motive de timp, si se poate sa fi pierdut unele pe drum. Un link? Atunci o sa-mi fac o lista de lepse restante.
2. Daca lumea crede asa ceva, se inseala, evident. Rahatul e acolo pentru ca blogul l-a preluat automat, nici eu nu inteleg de ce nu s-a prins ca intre timp ai schimbat chestia. Incercam.
3. Da.

Annamari spunea...

multumesc de raspuns:)

(acu' zambesc pentru ca, in genere, blogul tau ma face sa zambesc)

Ioana Dark a lu Noe spunea...

nu ma supar, domle, ma prefac.
leapsa era aici, http://patafizicasifum.blogspot.com/2009/01/m-ntrebam-azi-de-ce-nu-mi-mai-d-nimeni.html
dar nu-i obligatorie, normal.

vera spunea...

Da, bineintzeles. 'Basca caldura!' While copchilul era cacatzit pe dinsul.
Totusi, nu e cazul sa ne pierdem uzul ratziunii.

Pinocchi0 spunea...

Hihihihi...
...dar nici sa facem abuz :-))