splendida scara cu balustrada rosie :)am un prieten in Bucuresti care locuieste intr-o asemenea cladire, dar, evident, balustrada e crem cu maro cacaniu, mai suferitoare :(
Intr-adevar, Bucurestiul are citeva exemplare foarte frumoase de arhitectura Bauhaus -- din pacate nu foarte bine intretinute. Adevarul este ca si cele de la Dessau, pe care le-am fotografiat (vielele, in mod special duplexul in care au locuit Klee si Kandinski), sint intretinute mai degraba la suprafata. N-am rezistat prea mult la aerul de acolo, mirosea vechi si apasator.
Linii curate, armonii lizibile în jocul de volume și în compunerea plastică a planurilor... Mă bucur să găsesc aceste fotografii aici! Cu atât mai mult cu cât în aceste zile mă jucam cu volume simple în niște schițe, după o plimbare virtuală sumară prin cărți și pe Internet și discutam cu cineva despre purismul lui Corbu' - mă întorc acum la ”jocul” lui Gropius; frumoasă coincidență.
Da, știu că multe din casele acelor ani au încă probleme (tehnice); în plus, chestiunea patrimoniului de arhitectură modernă este încă în dezbatere și într-o poziție destul de nefavorabilă pe agendele de intervenție, din păcate.
Voi urmări cu plăcere notele ilustrate de călătorie de aici :)
Tocmai vroiam sa spun ca romanii, priviti din afara, mi se par o natie chiar foarte colorata, cel putin in ce priveste imbracamintea. (Iar eu sint, haha, dintre toti colegii mei nemti, singurul care poarta chiar foarte des rosu -- deci evident ca mi-a placut si balustrada si am fotografiat-o imediat :-)
In ce priveste casele, traditia romaneasca este destul de incolora sau, mai bine zis, se rezuma cel mai adesea la culorile naturale ale materialelor. Casele incep sa se coloreze dincolo de Carpati, in Transilvania si mai spre vest. Chiar as vrea sa stiu de unde vine traditia vopsirii caselor in alte culori decit cele naturale si de ce delimitarea geografica a esteticilor este atit de clara.
In alta ordine de idei, am aflat aseara ca Paul Klee a fost socat de nota de plata pentru incalzirea in prima iarna petrecuta in casa de la Dessau. Lasind la o parte dizgratia politica (nici Teatrul National din Bucuresti nu a fost pe linie, drept care a trebuit transformat in ceea ce este azi), cred ca aspectele economico-energetice au determinat o parte din esecurile arhitectilor de la Bauhaus, ca si starea precara a caselor in ziua de azi.
in banat & ardeal multiculorile sint la ele acasa din motive de traditie locala (influenta austro-ungara probabil); dar bucurestiul nu a avut niciodata ACEASTA traditie! astazi vezi vechi vile revopsite baltat in culori fistichii - e oribil :(
dupa stiinta mea, bauhaus-ul era limitat (coloristic) la alb-rosu-albastru-galben-negru. culorile lui mondrian, de fapt...
@ als: Hmmm... ai perfecta dreptate in legatura cu combinatia culorilor. Dar eu sufar iarna ca toata lumea e imbracata asa de sters si de inchis.
Eu ma bucur asa mult cand merg acasa, in Baia Mare, si vad ca din ce in ce mai multe blocuri au exteriorul refacut si colorat! Chiar daca uneori combinatia de culori nu e cea mai fericita *hehe*, tot e ceva. Blocurile vesnic gri din Bucuresti ma deprima la culme. Pe alea vreau eu sa le vad colorate :) Maybe in another life time :))
15 comentarii:
ooo, ce surpriza placuta! ador bauhaus-ul
si mi se pare atit de tipic k nimeni nu posteaza la poze... :(
ah stiam eu ca o sa va fac o bucurie!
:-)
splendida scara cu balustrada rosie :)am un prieten in Bucuresti care locuieste intr-o asemenea cladire, dar, evident, balustrada e crem cu maro cacaniu, mai suferitoare :(
stramatusa mea a locuit intr-un bloc asemanator de 3 etaje (ridicat chiar de sotul ei in anii 30), vivazi de biserica batistei...
acum e un salon de infrumusetare & fitness ;))
Intr-adevar, Bucurestiul are citeva exemplare foarte frumoase de arhitectura Bauhaus -- din pacate nu foarte bine intretinute. Adevarul este ca si cele de la Dessau, pe care le-am fotografiat (vielele, in mod special duplexul in care au locuit Klee si Kandinski), sint intretinute mai degraba la suprafata. N-am rezistat prea mult la aerul de acolo, mirosea vechi si apasator.
Linii curate, armonii lizibile în jocul de volume și în compunerea plastică a planurilor... Mă bucur să găsesc aceste fotografii aici! Cu atât mai mult cu cât în aceste zile mă jucam cu volume simple în niște schițe, după o plimbare virtuală sumară prin cărți și pe Internet și discutam cu cineva despre purismul lui Corbu' - mă întorc acum la ”jocul” lui Gropius; frumoasă coincidență.
Da, știu că multe din casele acelor ani au încă probleme (tehnice); în plus, chestiunea patrimoniului de arhitectură modernă este încă în dezbatere și într-o poziție destul de nefavorabilă pe agendele de intervenție, din păcate.
Voi urmări cu plăcere notele ilustrate de călătorie de aici :)
:-)
Calatoria la Dessau s-a incheiat si sper foarte tare sa nu mai trebuiasca reluata prea curind. Sa vedem ce mai urmeaza...
(La Viena n-a facut poze -- nu pot sa le ofer decit pe cele pe care le-am facut eu si le-am postat in noiembrie 2008.)
Si daca ma gindesc bine, trebuie sa recunoastem ca geamurile erau curate.
Heh.
the forth rules!
Balustrada rosie m-a cucerit si pe mine :D
Oare cand o sa invete si romanii sa nu se mai teama de culori? :)
Heh, ca sa vezi, cuvantul pe care trebuie sa il scriu in casuta de mai jos incepe cu "rot". Gorgeous! :D
ionuca, tie KIAR ti se pare k 'romanii se tem de culori'?!
problema nu sint culorile, ci unde le pui & cum le combini ;)
Tocmai vroiam sa spun ca romanii, priviti din afara, mi se par o natie chiar foarte colorata, cel putin in ce priveste imbracamintea. (Iar eu sint, haha, dintre toti colegii mei nemti, singurul care poarta chiar foarte des rosu -- deci evident ca mi-a placut si balustrada si am fotografiat-o imediat :-)
In ce priveste casele, traditia romaneasca este destul de incolora sau, mai bine zis, se rezuma cel mai adesea la culorile naturale ale materialelor. Casele incep sa se coloreze dincolo de Carpati, in Transilvania si mai spre vest. Chiar as vrea sa stiu de unde vine traditia vopsirii caselor in alte culori decit cele naturale si de ce delimitarea geografica a esteticilor este atit de clara.
In alta ordine de idei, am aflat aseara ca Paul Klee a fost socat de nota de plata pentru incalzirea in prima iarna petrecuta in casa de la Dessau. Lasind la o parte dizgratia politica (nici Teatrul National din Bucuresti nu a fost pe linie, drept care a trebuit transformat in ceea ce este azi), cred ca aspectele economico-energetice au determinat o parte din esecurile arhitectilor de la Bauhaus, ca si starea precara a caselor in ziua de azi.
in banat & ardeal multiculorile sint la ele acasa din motive de traditie locala (influenta austro-ungara probabil); dar bucurestiul nu a avut niciodata ACEASTA traditie! astazi vezi vechi vile revopsite baltat in culori fistichii - e oribil :(
dupa stiinta mea, bauhaus-ul era limitat (coloristic) la alb-rosu-albastru-galben-negru. culorile lui mondrian, de fapt...
Da, astea au fost exact culorile pe care le-am vazut acolo -- si intr-adevar, la Mondrian m-am gindit, intrebindu-ma daca a fost un citat.
@ als: Hmmm... ai perfecta dreptate in legatura cu combinatia culorilor. Dar eu sufar iarna ca toata lumea e imbracata asa de sters si de inchis.
Eu ma bucur asa mult cand merg acasa, in Baia Mare, si vad ca din ce in ce mai multe blocuri au exteriorul refacut si colorat! Chiar daca uneori combinatia de culori nu e cea mai fericita *hehe*, tot e ceva. Blocurile vesnic gri din Bucuresti ma deprima la culme. Pe alea vreau eu sa le vad colorate :) Maybe in another life time :))
Trimiteți un comentariu