De ziua lui Shakespeare

...mă extaziam în fața sparanghelului, muiat în ultramarin și roz și al carui spic, molfăit fin cu mov și azur, se pierde pe nesimțite pînă la rădăcina - încă murdara de pămîntul răsadului - prin irizații care nu sînt pămintești. Mi se părea că aceste nuanțe cerești trădau făpturile delicioase care se amuzaseră să se metamorfozeze în legume și care, prin deghizarea cărnii lor comestibile și tari, lăsau să se zărească în acele culori proaspete de auroră, în acele schițe de curcubeu, în acea stingere a serilor albastre, acea esență de pret pe care o recunoșteam, cînd se străduiau o noapte întreagă după o cină la care mîncasem din ele, în farsele lor poetice și grosolane ca o feerie de Shakespeare, să-mi transforme oala de noapte într-un vas de parfum.

Marcel Proust - Swann