13 mai 2009

Aici. Acolo. (Sau poate dincolo.)

Colombina avea dreptate ca intotdeauna: Calatoriile mele sint niste acrobatii complicate, pe care imi place la nebunie sa le pun la cale, dar cind trecem la fapte incep sa ma vaiet dupa primii 100 km. In acel concediu am facut 7000 km cu masina in cinci saptamini, desi Africa am vazut-o doar intr-o zi foarte senina, cocotati pe un deal de pe linga Marbella.

Ajunsi la conferinta de la Basel, l-am ghidat pe domnu’ Inginer spre locul de parcare conform documentelor. M-am uitat cu ingrijorare in jur daca parcam unde trebuie: Elvetienii sint cîrcotasi la controale si generosi la amenzi. Un prieten de-al meu, aveam sa-i povestesc fetei de la inregistrare peste citeva minute, a primit o amenda chiar in garajul subteran dupa ce ii expirase permisul de parcare la miezul noptii.

– Dar asta era in Elvetia, nu? m-a intrebat ea, intr-o germana fara urma de accent.

Am privit-o derutat, nestiind prea bine care din noi doi este pe cale sa paraseasca realitatea si logica comuna:

– Bine, si aici... nu sîntem in Elvetia?

Aici, raspunse ea retoric, sîntem in Elvetia, dar dumneavoastra ati parcat in Franta. Acolo nu este nici o problema.

Ca ardeleanul la gradina zoologica, ne-am dus apoi sa examinam mai cu atentie parcarea. Nu avea nimic neobisnuit, absolut nimic. La intrare, o bariera in dungi albe si rosii, ridicata. Pe unul din stîlpi, o placuta nu mai lunga de 40 cm, nici mai lata de 10 cm, pe care scria modest: Grenzübergang. Frontière nationale.

Basel, aveam sa concluzionam intr-un acces de filosofare ieftina, este un oras mult prea indepratat. Uite, cu masina ar mai fi patru ore pina la München. Cu trenul: vreo sase, ori prin Karlsruhe, ori prin Zürich. De ce nu prin Moscova, la urma urmei.

Da, Basel este un oras mult prea indepartat: Pîna si pentru un interviu telefonic.

5 comentarii:

NeverLove spunea...

Hm... dintre toate mijloacele de transport, eu prefer masina. Asta fiindca am abia un an de permis si inca sunt in stare sa nu ma dau jos de la volan pana nu ma smulge cineva de acolo.
Aaaafrica... mda... poate daca o sa joc vreodata la loto voi ajunge si eu pe acolo. Pana atunci... Aaaafrica.
O intamplare amuzanta in legatura cu parcarile: ajungand in cele din urma in Paris intr`o mini-excursie de sarbatori si fiind pentru prima data in capitala ... [a se completa dupa preferita], am gasit o parcare unde urma sa lasam masina pentru o saptamana. Cum pe tine te apuca plictiseala dupa 100 de kilometri, pe mine ma apuca dorul de casa dupa 5 zile. Rezultatul: hai fuguta la masina sa plecam acasa. Aia din parcare au pazit foarte bine tot ce aveau de pazit, dar n`a observat nimeni ca ramasesera pozitiile aprinse.
Pot spune doar ca e distractiv sa ramai fara baterie pe 1 ianuarie. Insa cu 200-300 de euro se rezolva si de Anul Nou orice problema.
La buna revedere

ionuca spunea...

Ce imi plac "povestile" tale ;))

Pinocchi0 spunea...

Love: Excursiile de genul asta au intotdeauna partea lor de neprevazut. Backgroundul este (nu stiu daca ai apucat sa-ti dai seama) ca am avut primii 7 ani de relatie cu domnu' Inginer la o distanta de 500 km, pe urma am locuit 5 ani impreuna, iar in prezent ne cam paste iarasi distanta din motive de servici (al lui). Si parca plimbarile München-Hessen erau ceva mai simple decit ar fi München-Basel.

Ionuca: Ma bucur. Si mie imi place sa le povestesc :-)

NeverLove spunea...

Nu Love, NeverLove :) Stiu eu de ce...
Relatie la distanta... hm... nu cred ca as rezista, intotdeauna m`am restras cand a fost vb de asa ceva. Dar aici e cu totul alta poveste.
Eh... gasiti voi o solutie, sunt sigura

Wandering Elf spunea...

same thing in geneva. sau acel coridor dintre geneva si lausanne.

anyway, stii ca ii iubesc pe helveti:D