25 mai 2009

Am fost odată un elev premiant

...si putin cam arogant. Macar din cind in cind.

Cineva facea la tabla un exercitiu de matematica. Eu rezolvam in acelasi timp alte zece, mai grele, date “pentru elevii buni”. Pe urma scoteam nasul din caiet, aruncam o privire spre tabla si gaseam greseala. Tabla era stearsa, candidatul trimis la loc.

Am invatat cindva sa fac asta cu ironie fină si brilianță, dar oricum neiertator. Cei care m-au iubit, m-au iubit atunci un pic mai mult. Cei care m-au urit, asemenea.

Berbecu, repetentul cu care ma jucasem pe strada Mahalalei cind eram mic. Ma iubea cu iubirea neconditionata si respectuoasa a oamenilor simpli. Cred ca era chiar mindru de mine. Cind ne dezbracam pentru sport, ma duceam pe la spate si ii smulgeam cite un fir de păr de pe picioare, hahaha, ca el era păros. Avea multa rabdare cu mine. (Nu cu mult mai tirziu avea sa se sature de crizele de epilepsie si sa se spinzure, cred, in sopronul din fundul curtii.)

Draga de Mihaela, sfirsita de oboseala cind dadea pentru a treia oara admiterea la Arhitectura, ma ruga sa ii explic graficele, asimptotele si derivatele in seara dinaintea examenului. Nu intelegeam cum poate sa nu stie asta pina acum si sa ma intrebe abia atunci. Porcul in ajun, draga mea! Ii explicam totul foarte serios si savant, iar ea lua din vaza de flori plina cu pensule pe cea mai moale si ma mingiia cu ea pe obraji in timpul explicatiilor. Eu ma enervam, iar ea ma privea pierdută si imi șoptea: Ah, P., ce destept esti tu. Abia azi inteleg ironia acelor cuvinte. (Mai tirziu avea sa faca si Arhitectura, si Artele Plastice si sa ajunga in scurta vreme mult mai departe decit as visa eu vreodata.)

Stefi mi l-a trimis pe prietenul ei din scoala generala, care m-a asteptat la iesire si mi-a tras citiva pumni de ii mai tin minte si acum. (Intre timp a ajuns secretara la o firma sau alta. Dar cu Stefi povestea a fost ceva mai complicata, pentru ca ea ma si iubea.)

Dar ce vroiam sa spun.

Nu am invatat pina la capat, pentru ca si acum mai fac asta din cind in cind. Dar am o banuiala, cel putin teoretica, cum ii sta bine oricarui copil inteligent: O critică matură lasa pacatosului sansa sa se indrepte. Un critic cu adevarat mare (un Manolescu, sa zicem) nu are nevoie sa fie neiertator. Destructiv. Sa joace tontoroiul peste candidatul cazut la pamint din cauza unei greseli de calcul. E usor sa privesti la tabla din banca ta si sa gasesti greseala, perspectiva te ajuta. E mult mai greu sa intelegi unde apasa Mahalaua pe umerii Berbecului sau ai lui Stefi la 14 ani, sau ce hauri de tristete se casca in fata Mihaelei la 20, si sa vezi ce sanse au. De unde vin si incotro se duc. Nu sa-i ajuti, nici sa-i ierti de critica ta neiertatoare, dar macar sa le vezi sansa si poate sa le dai un semn.

Spun asta gindindu-ma la discutiile zilelor trecute. Scriem bloguri. Prin asta vrem (sau nu vrem?) sa oferim o alternativa la presa care e cum e. Atunci ma gindesc ca ar trebui sa facem in primul rind altceva decit jurnalistul majoritar, altceva decit critica elevului premiant de’a tontoroiul. Sa aratam ceva mai multa intelegere, si sa intelegem, chiar sa intelegem lucrurile pina acolo unde vedem si sansele celorlalti de a se aduna de pe podele si de a merge mai departe cot la cot cu noi. Ar fi un semn de maturitate din partea noastra.

22 de comentarii:

Anca Tudor spunea...

Frumos spus: sa criticam fara sa zdrobim. Da, PinocchiO, cata dreptate ai...

gingav spunea...

"Scriem bloguri. Prin asta vrem (sau nu vrem?) sa oferim o alternativa la presa..."

nu vrem. ce treaba are presa cu blogurile - alta decit de-a sterpeli vreo idee, vreun scandal de aici? presa de scandal le spurca. presa "serioasa" le respinge cu prefacuta superioritate.

gasesc in bloguri pietricele dintr-un mozaic fermecator: cel al umanitatii inconjuratoare. puncte de vedere, personale si inimitabile; instantanee dintr-o viata (cum e cel din blog-entry-ul de fata), observatii si amintiri.

vis-a-vis, pixelii din bitmap-ul presei se aduna-ntr-o imagine respingatoare.

Pinocchi0 spunea...

Nu sint blogurile tocmai de'asta o alternativa la presa?

Vlad spunea...

Ba sunt, sigur că sunt.

mulliganoglu spunea...

orice picior in dos e un castig in impuls

gingav spunea...

"Nu sint blogurile tocmai de'asta o alternativa la presa?" - hahaha! da: la fel cum graffity e o alternativa la inscriptiile obscene din veceurile publice.

pe de alta parte, exagerez: mirii la asocierea bloguri-presa fiindca privesc chestiunea din punctul de vedere al unui chibit. asa ca n-are importanta. si de fapt trebuie sa-mi cer scuze: sint off topic.

Pinocchi0 spunea...

Nu esti off-topic si chiar n-ar fi rau daca ai dezvolta. Pe mine ma intereseaza paralela.

Despre asta am mai vorbit in ciclul "Ce este un blog?" care se gaseste in sertarul "Les fleurs de l'Internet". Spuneam acolo cu multa convingere ca blogurile nu sint concurenta presei; acum spun ca blogurile sint o alternativa la presa. Hm... ma contrazic?

tapirul spunea...

păi atunci, întreb, ce e aia presă? (ca în bancul ăla, cine a fost Mihai Viteazu şi de ce?)

mulliganoglu spunea...

in ce priveste jurnalul-jurnal, parca di Lampedusa a propus ca toti oamenii sa tina unul (chiar sa fie obligatoriu- daca ma ajuta memoria), aceasta ajutand la rezolvarea multor probleme psihologice si istorice.

gingav spunea...

"ma contrazic?" - da: "alternativele" concura de obicei. :)

trecind peste antipatiile mele personale, trebuie sa recunosc rolul presei ca sursa de informatii. pardon: de stiri. (cu gaurile ei, bineinteles, compostate acolo de politici si interese.)

aici blogurile nu pot face concurenta presei.

mai departe, insa, e nevoie sa ii raspundem tapirului: ce e aia presa?

deocamdata, cred ca blogurile si presa ( :) )ocupa nise diferite.

[ nu stiu ce-a iscat blog-entry-ul de fata (admit: m-am lasat incintat). insa cred ca cei care scriu bloguri trebuie sa reactioneze la, sa atace textele oficiale din presa oficiala, continind puncte de vedere oficiale bazate pe intelepciunea oficiala. din cite am observat, lucrul acesta se intimpla. am fost martor la luari de pozitie pe bloguri, fata de mizerii jurnalistice de-o natura sau alta. asa ca, zic eu, se intimpla: blogherii arata "ceva mai multa intelegere", acolo unde hienele presei se reped sa sfisie. ]

we spunea...

cine a zis ca blogurile sunt o alternativa la presa?!
blogurile sunt orice, pot fi desene, poze, poezii, analize financiare, orice. oameni ca Krugman, sau ca cei de la Reuters au bloguri absolut respectabile. cum mai puteti spune ca blogurile sunt alternativa la presa cand tunurile grele ale NY Times si nu numai au bloguri?
da, unele bloguri se vor sau se auto-numesc in pozitii de alternativa la presa, dar asta e cu totul altceva. sunt un subset al blogurilor. blogul Siminei este alternativa la presa?!

si ce are presa cu Manolescu? Manolescu e critic literar si din cand in cand are fun si scrie cronici sportive in EvZ. si, mai ales!, unde joaca el tontoroiul pe bloguri? cum poti juca tontoroiul pe ceva care nu este clar definit si care iti scapa categoriilor tale de lucru? poti juca tontoroiul pe un pudding?

si de cand aratam intelegere numai prin bloguri, sau invers, de ce tre sa fie blogul vehiculul intelegerii? intelegerea este rezultatul unui proces lent de rationare si nu numai si culmea e ca multe bloguri sunt la 180 de grade fata de acest fenomen, din ce in ce rar intalnit in lumea azi. nu mai pun ca prin asta ne cam punem (gral vorbind) pe cai mari, holier than thou, mvai, noi intelegem, pe cand voi aialalti... intelegerea, daca exista, nu este limitata de mediu. ea este sau nu este. bloggerii nu sunt mai buni sau mai rai decat "ceilalti". intelegerea e decantare lenta si mai ales tacere, ceea ce este contrar blogeriei, unde, daca vrei sa ai "rating" tre sa scrii, sa scrii, sa scrii. sa scrii despre tot si nimic. biletele scurte si inepte. mostre de histrionism cu paiete, la care toata lumea sa pretinda ca e data cu rotile in sus.

finally, jurnalistul majoritar nu este deloc un elev premiant ci un amarat de lefegiu care stie sau nu stie regulile scrise si cele nescrise ale breslei si se gandeste la ratele de la casa, masina, daca a luat pampersi pentru ala micu'.

Pinocchi0 spunea...

tapirul: Presa la care ma refeream ar fi ziarele si revistele tiparite. In sens mai larg, televiziunile si radioul. De ce -- asta nu pot sa spun :-)

mulliganoglu: Buna ideea cu jurnalul.

gingav: Multumesc, inseamna ca nu m-am contrazis prea tare :-) Intr-adevar, reactia rapida (si diversa?) cred ca este una din calitatile importante ale blogurilor. Lipsa cenzurii ca binecuvintare si blestem :-) Ah, vechiul argument, motivatia: unii o fac pentru bani, altii pentru ca ii intereseaza.

we: Alternativa la presa inseamna altceva cu obiective asemanatoare si impact comparabil. Daca ziarele mari au bloguri, asta nu trebuie sa fie o contradictie, ci o extindere a spectrului. Manolescu nu joaca tontoroiul, tocmai asta ziceam; daca scrie in presa sau nu (bineinteles ca scrie), nu de asta e vorba, ci de atitudine.

Ai perfecta dreptate si este exact ce spuneam si eu: Intelegerea este sau nu este, si daca nu este, atunci ar trebui dezvoltata, orice altceva cade in teribilism pubertar. Da, histrionism cu paiete, uneori fara, si lumea hahaie. Ceea ce ma uimeste este ca nu pari sa fi inteles despre ce vorbesc, desi ai fost de fata.

krossfire spunea...

Ce sa zic, un post foarte misto care imi aduce oarecum aminte de comporatmentul meu din generala (in liceu eram un fel de clasa de ''genii'' sau asa ceva).

E greu sa intelegi. E greu sa intelegi pe cineva cand nu ai maturitatea (biologica in primul rand) de a te pune in locul lui. Eu si acum tind sa-i tratez ciudat pe cei ce nu forteaza nota pentru a se ridica la un nivel de care ei nu au nevoie.

Pinocchi0 spunea...

:-)

Incze Klára spunea...

Nu cred ca putem asemana presa cu blogurile... Sau cel putin nu cu blogul meu;)
Presa urmareste lumea cu un ochi impersonal si obiectiv (hahaha!, ma rog: in functie de cine plateste:)), pe cind pe un blog se scrie istoria personala a cuiva, care poate, sau nu, sa includa si crimpeie de interes general, relevante pentru mai multi oameni din aceeasi comunitate.

Incze Klára spunea...

Blogul si presa sint diferite, parerea mea:) Blogurile sint foarte personalizate, pe cind presa urmareste trenduri generale (de la design si layout pina la stil jurnalistic), e supra-comercializata si standardizata.
Blogul nu poate sa ii faca concurenta presei, si nici invers, nu se pot inlocui una pe cealalta, pentru ca se adreseaza in mod diferit oamenilor, acopera nevoi diferite.

Anca Tudor spunea...

Daca acceptati parerea unei jurnaliste, eu as zice asa: blogurile sunt bloguri, nu sunt ziare electronice, singurul tip de presa cu care, sa zicem, s-ar putea compara. Motivele sunt foarte multe, dar primul si cel mai important mi se pare acela al apartenentei personale a blogului. Este un spatiu personal, facut public prin intentia si cu acceptul creatorului sau. Ziarul este un produs public, din start, pentru ca este creat pentru cititori, in primul rand.
Cat despre factura comerciala a presei... Hm, ziarele, emisiunile radio TV si on-line sunt, toate, produse, pe care potentialii beneficiari trebuie sa fie tentati sa le achizitioneze. Aceste produse au in spate afaceri care trebuie sa functioneze, pentru ca si ziaristii sa-si ia salariile, sa-si hraneasca pruncii etc. desi we, parca, punea, mai sus, un accent derizoriu pe acest aspect, n-ar mai face-o, probabil, daca ar lucra in bransa. Si noi suntem oameni, chiar daca meseria se confunda poate mai mult cu stilul nostru de viata decat cea a unui contabil sau functionar public. Da, se fac, in presa, tot sociul de compromisuri pentru ca produsul sa se vanda. Dar asta nu exclude utilitatea reala a produsului cu pricina in comunitate. La fel cum, in opinia mea, blogurile, indiferent cui paratin ele, sunt extrem de utile pentru ca, prin intermediul lor, niste oameni foarte inteligenti, care poate altfel nu ar avea posibilitatea sau indrazneala sa-si faca auzite parerile, ies in lume.

Pinocchi0 spunea...

Aha. Apropo de presa si comert, ce parere aveti despre urmatoarea deductie logica:

"1. Exista ziare bune si ziare rele (pentru simplificare, fara trepte si nuante intermediare).
2. Ziarele bune se vind, ziarele rele nu.
3. Daca un ziar nu se vinde, inseamna ca e rau.
4. Daca e rau, inseamna ca ziaristii care l-au facut sint incompetenti.
5. Daca ziaristii sint incompetenti, atunci nu au ce cauta in bransa."

Am pus ghilimelele nu pentru ca ar fi un citat (este o reformulare a un principiu des intilnit in diverse forme), ci pentru ca nu reprezinta neaparat pozitia lui Pinocchio.

Ce parere aveti?

Wandering Elf spunea...

Nu, nu inteleg, pentru ca am fost de fata la multe non-evenimente blogice. Nu stiu la ce anume te referi, daca de fapt te referi la ceva anume.

tapirul spunea...

pinocchio, speram să acorzi mai mult credit intelectului meu :-). Ecident că ştiu la ce te referi când zici "presă", dar eu voiam să intrăm la definiţii. Că numai aşa putem compara chestiile două. Anca Toader oferă într-adevăr o definiţie şi o discuţie pe baza acestor definiţii. Chiar dacă nu sunt într-utotul de aocrd cu domnia sa (de exemplu definirea sau analizarea fenomenului "blog" prin prisma utilitarismului).
"Presa" (ca şi fotbalul, nu?) a trecut prin schimbări, restructurări, şi redefiniri, de când a apărut ea şi mai ales recent. De aia zic, ce e aia presă?
Şi da, nici eu un sunt de acord că fenomenul "blog" (în totalitatea sau reprezentativitatea lui) are puncte comune cu "presa" (evident, cu excepţia acelor bloguri care vor săîndeplinească o funcţie similară cu a presei, whatever that is). Este ca şi cum ai spune că tot ce se scrie pe hârtie (de la poezie, laundry lists, articol de ziar sau roman de dragoste) este "presă" (sau alternativă la presă), pentru motivul că toate se petrec pe hârtie.

De fapt şi de drept mă irită re-venirea la acest cerc vicios în discuţii, blog vs, sau alternativă, sau whatever, presă

we spunea...

@tapirul: you got that right.

Pinocchi0 spunea...

Pai chiar asa, nici eu nu simteam nevoia sa intru iar in tema asta. Altceva vroiam sa spun in articol, dar cred ca m-am lasat purtat de comentariile lui gingav, care cred ca n-a luat parte la discutiile noastre mai vechi. Ah da, acum vad, m-a sedus intrebarea cu Mihai Viteazu :-)

De fapt eu criticam o mentalitate, iar persoana la care observam acea mentalitate (nu ca ar fi singura, dar aici am avut un caz particular) nu e ziarist, decit cel mult un wannabe.