26 mai 2009

Plăcerea moderațiunii, moderațiunea plăcerii

Nu credeam să’nvăț a modera vreodata. Si, ca in bancurile cu Radio Erevan, odata ajuns acolo (nu de bunavoie, dar multumesc), nu credeam ca o sa fie atit de simplu si atit de placut.

Intrebarea de ce refuz anumite comentarii exprima o mirare fățarnică, drept care nu ma simt obligat sa-i raspund. Intrebarea de ce accept anumite comentarii ar fi fost cu mult mai interesanta, dar ea nu mi s-a pus – cel putin nu cu referire la propriile comentarii ale respectivilor. De ce oare?

Am sa dau o singura explicatie: Linkul la critica spotului publicitar parafrazind “Brokeback Mountain” am stat pe ginduri daca sa-l public sau nu. Apreciez gestul de a mi-l trimite si multumesc din nou. In ultima saptamina am avut insa parte de o doza de comentarii oparite si otravite la adresa vizibilitatii gay care depaseste posibilitatile mele momentane de prelucrare. Expeditorul linkului nu are nici o vina (cel mult dimpotriva), dar ajunge. Nu aici si nu acum. Poate peste citeva zile pe pinKpong. Poate.

Scumpii mei domni, dragele mele doamne, va multumesc pentru intelegere.


LATER EDIT: Moderarea consta intr-un filtru binar (publica vs. respinge). In practica, coexista idei pertinente si binevenite in acelasi comentar cu idei inadmisibile. Nu mi-ar displace sa le separ si sa le pastrez pe primele, dar consumul de timp ar fi prea mare, deci n-o fac. Pacat de ideile bune.

4 comentarii:

mulliganoglu spunea...

Iw chiar nu pricep de ce unii modereaza comentariile

ionuca spunea...

Eh, uneori n-ai ce face si e musai-musai sa moderezi/stergi anumite comentarii :) (atata timp cat nu sunt ale mele, e de bine :))) )

jaded spunea...

Moderarea asta a comentariilor da senzatia de putere si cativa cm inaltime in plus

gingav spunea...

"Moderarea asta a comentariilor da senzatia de putere si cativa cm inaltime in plus"

deci da. sa intelegem, intelegere...