Ocolul lacului Herastrau in pas gimnast nu e treaba usoara, nici macar la inceput de aprilie, cind abia ai iesit dintr-un fel de supa cenusie, rece si umeda, si ai aterizat la Otopeni intr-un soare orbitor. Din fericire pentru calatorul ostenit, drumul e presarat cu intaritoare. Terase pe care ai sta vara intr-o umbra fosnitoare, dar frunzele sint acum abia presimtite, iar umbra ornamentala si pina la urma nesemnificativa.
N-am gasit sa va arat nici un fragment din acel film. Doar doua imagini reale: O baba tîfnoasa, sclipitoare, fascinanta, apoi imbatrinita si flasca. Mereu aceeasi voce tabagica, aceleasi miini pline de bratari si inele de argint zanganind, aceeasi privire care inghite tot. Si prezenta barbatului cu zeci de ani mai tinar.
La masa de alaturi, el si ea, vorbind frantuzeste pe malul lacului Herastrau. El purta un sacou din cele cu dungi late, verticale, alb, gri si roz. 1910? Am bîrfit o vreme: Mama si fiu sau amanti?
– O zi buna, mi-a urat domnu’ Inginer la plecare. Sa inoti frumos si sa nu te duci prea departe in larg.
In mod ciudat, pentru ca bazinul olimpic e dreptungiular, culoarul din mijloc parea mai lung decit celelalte.
3 comentarii:
Heh. Sigur ştii că nu şi le scotea nici atunci când spăla vasele.
*LOL*
Nu, nu stiam. Marguerite Duras spala vase?! :-)
De mână, fireşte. :)
Trimiteți un comentariu