Pina la urma intrebarea este cine are asigurarea mai buna si nervii mai tari. Se cere o despagubire cit mai mare, egal pe ce motiv, apoi se lasa din pret putin cite putin. Se arata bunavointa la mediere. Daca medierea functioneaza, agresorul a cistigat jumatate din suma ceruta, ceea ce poate sa fie inca foarte mult; prea mult, daca paguba nu este reala.
Vineri am fost la tribunal, actiune cu mult mai putin interesanta decit ar parea. Mama Soselei Stefan cel Mare a ramas acasa, The Unspeakable idem. Am avut onoarea cu apropitarul si cu un avocat tinar si cam increzut. Scopul intilnirii, dictat de procedura, a fost sa ne impacam, iar judecatoarea, o duduie cu țopi, a facut socoteala ca ne-am putea intilni la jumatatea drumului, adica la 800 in loc de 1800 de euro. Dind din cap ca nu, avocatul nostru ne-a intrebat daca acceptam.
A ramas ca avocatul nostru ii scrie judecatoarei o scrisoare, iar judecatoarea se aseaza in biroul ei si citeste, in sfirsit, tot dosarul. In varianta minima, ii pune pe proprietari sa plateasca si inchide circoteca. In varianta maxima, cere expertize, martori si circul continua.
Ma intreb unde ajung cheltuielile de judecata. Dar cum spuneam la inceput, probabil ca nu are nici o importanta. Decit daca se gaseste cineva de la vreo asigurare sa spuna ca nu plateste.
Un comentariu:
am lansat o provocare la mine pe blog: cum am fost discriminat(a) ca gay/lesbiana?!
Trimiteți un comentariu