Schubertiada

– Nu, nu mă căsătoresc azi.

Simțisem nevoia să explic sacoul alb peste cămașa ultramarină, dimineața la birou. Carla simțise nevoia să mă întrebe:

– Dar ce faci?

Vom fi schubertați cu toții, avea să spună mai tîrziu tînărul Louis, cu un humor neașteptat pentru cei 12 ani ai lui. Și în timp ce el spunea asta, iar Colombina ne turna ceaiul auriu, trecu în viteză prin bucătărie și întră în baie un puști necunoscut mie, cu părul creț-creț și cu codițele de sus decolorate. Un altul, într-un tricou verde lăbărțat vîjîi în sens opus, culegînd în trecere un pahar cu apă și înghiolțăindu-l fără să se oprească. Dintr-unul din dormitoare se auzi vocea lui Gogoscharski:

– Mi-ai călcat costumul?

Louis chicoti în direcția mea, în cunoștință de cauză:

– Costumul trebuie călcat pe dinăuntru.

Cînd stai pe locul tău din sală, cocoțat la cucurigu sub ornamentele rococo, personajele de pe scenă au irealitatea unor locuitori ai Olimpului. Tricourile lăbărțate, jeanșii jerpeliți și tenișii scîlciați dispăruseră, codițele crețe și decolorate își aveau locul și stilul lor. Tinerii serioși, îmbrăcați în negru nu puteau să fie puștii aiuriți de acum o oră. Mai ales unul dintre ei, concentrat în aceeași mișcare a lui impreună cu ceilalți, nu putea nicicum să fie Gogoscharski.