În continuare, o mică poveste de dragoste interesată. El, vizitatorul din scena precedentă, pe nume Hermann, îi face curte nepoatei mareșalului Hermann Göring. Ea, trecută bine de prima tinerețe, pe cît de focoasă și dornică de amor pe atît de realistă și directă (“Hitler abia dacă știa să scrie, spunea mereu unchiu’meu, Doamne ferește să mai fi ținut și jurnal”). Ea îi oferă lui rolul de bărbat-macho: El de preferință în halatul de casă al unchiului, mult prea mare, ea în corset. Prima scenă, la micul dejun de “după”: El descoperă că ea a servit dulceață de portocale amare și dă ordine categorice: Nu suportă dulceața asta, așa că nu dorește să o mai aibă (vreodată) la micul dejun.
A doua scenă, micul dejun de după noaptea triumfului (jurnalul lui Hitler publicat cu vîlvă, succes, banibanibani etc.).
Ea [fredonează mulțumită.]
El [așezîndu-se la masă]: Vai în ce hal arăți. Obosită rău.
Ea [cochetă]: Daa, de pasiunea ta de azi-noapte, Hermann.
El: Daa? Hm. Nu puteai măcar să te machezi înainte să vii la micul dejun? La vîrsta ta?! Arăți șifonată rău.
Ea [încet dar sigur se schimbă la față; îl stropește cu ceva lipicios dintr-un castron.]
El [gustînd lichidul vîscos care i se scurge pe față, cu reproș]: Iar ai servit dulceață de portocale amare.
(Ce nu mai vedem aici: Se repede la ea. Cut. Scena despărțirii: Ea plecînd cu geamantanele, purtînd ochelari mari de soare. Cînd și-i scoate ca să-i spună adio, i se vede ochiul învinețit.)
Un comentariu:
lol, trist dar amuzant.
Trimiteți un comentariu