Nu e banc, dar e bun: În 1983, “Stern” publică jurnalul intim al lui Adolf Hitler. Cum avea să spună vreo 10 ani mai tîrziu un personaj de film: Păi Hitler abia dacă știa să scrie, Doamne ferește să mai fi ținut și jurnal. Dar ce contează: Succesul a fost enorm, cel puțin pe moment, și un oarecare Kujau a încasat pentru asta 10 milioane de mărci. Îl vedem în numitul film la lucru:
– Ăăăă… strădaniile ăă supraomenești din ultima vreme… ăăă… și mersul la paradă într-o mașină deschisă… m-au slăbit… ăăă foarte tare… și am răcit. [Strănută.] Am febră 39 cu 5. [Ia o pastilă.] Iau o grămadă de medicamente… și folosesc o mulțime de șervețele moderne și practice de hîrtie. [Își suflă nasul într-un șervețel de hîrtie pe care îl folosise înainte ca să șteargă o baltă de cerneală de pe masă.] Am dureri de cap, îmi țiuie urechile și aud tot timpul un fel de clopot… care sună… și sună… și sună…
Suna la ușă; deschide într-un tîrziu. Vizitatorul se uită la el și întreabă uimit:
– Vai în ce hal arăți, ce-i cu tine?
– Cum ce-i cu mine? Strădaniile supraomenești din ultima vreme și mersul la paradă într-o mașină deschisă m-au slăbit foarte tare și am răcit. Am febră, uite. [Își scoate termometrul de sub braț și i-l vîră vizitatorului sub nas.] Trei’ș nouă cu cinci.
Un comentariu:
Nett, der Uwe! Nu stiam ca Hitler a avut tinitus :D Dar nu cred ca existau inca batistele de hârtie...asta o fi reclama ascunsa la 'Tempo'
In orice caz, il imita bine.
Trimiteți un comentariu