Electrica. Sau: Ciudatul humor al lui Moș Pinocchio

– Ai un humor ciudat, se pronunță domnu’ Inginer, de data asta la începutul poveștii. Dar dacă stai să mi-l explici, ai dreptate, e foarte comic.

Intrasem la metrou întrebîndu-mă ce voi face odată ajuns la lecția de flaut cu un sfert de oră prea devreme. Ieșisem la capătul celălalt înjurînd de toți dumenzeii și sfinții mijloacelor de transport în comun. M-a salvat, pare-se, originea balcanică a elevei dinaintea mea: Era grecoaică și o chema Electra. Ora s-a terminat cu 15’ mai tîrziu.

Cînd am ajuns, David tocmai îi explica povestea lui Orfeu și a Euridicei (îi dăduse să cînte “Ah, am pierdut-o” de Gluck), iar Electra era în mod vizibil neștiutoare. Semnul de întrebare mi s-a concretizat la miezul nopții, la telefon cu domnu’ Inginer: Carevasăzică Electra nu-i cunoaște pe Orfeu și Euridice, și viceversa. Aha. Păi sigur că nu se cunosc, că doar locuiesc în legende diferite.

(Daca s-ar fi cunoscut, i-am explicat domnului Inginer, ar fi fost ca în “Ce se’ntîmplă, doctore?”, la doi ani după “Love Story”, cînd Barbara Streisand îi turuie lui Ryan O’Neal replica “In love never say I am sorry”, iar el privește ca de pe altă planetă și răspunde: “E prima dată cînd aud așa o chestie”.)