Etimologia andipriconului

Titlul articolului de față sună malefic, dacă nu chiar injurios. Și totuși departe de mine intențiile belicoase, aici este vorba de o pașnică delectare linguistică provenind din spațiul S/M. Am clarificat deja ce este o zboină, acum să ne ocupăm de andipricon, lăsînd pe seama marxiștilor înveterați “zboina andipriconului”.

În treacăt fie spus, zboina a fost mai ușor de descifrat, avînd în vedere trecutul meu mahalagist. (Nimeni nu e perfect.) Despre andipricon am presupus mai întîi (cred că mi se făcuse foame) că ar avea de a face cu pricomigdalele. Apoi m-am gîndit la un balaur (probabil că sub influența lui BadDragon). Carevasăzică balaurul Andi, mîncător de pricomigdale.

Nimic din toate astea. Onkel Google zice, într-un text de la 1825 (că mare e Internetul):

1825 august 9. Ploieşti.
Stoica cojocarul vinde fostului armaş Bănică două prăvălii în oraşul Ploieşti pentru suma de 5.050 taleri, din care trebuie să plătească o datorie de 2.370 taleri lui Haim evreul. (Copie).
La pricina de judecată ce am avut cu Haim ovreiu, atît la cinstita Spătărie cît şi la Divan înaintea prea înălţatului nostru domn Grigorie Vodă Ghica, după jurămîntul ce au făcut ovreiu, m-am îndatorat a-i da talere 2.370 care bani neavîndu-i a-i răspunde, s-au dat luminată poruncă către dumnealor boeri ispravnici cu întradins mumbaşir, căpitan de la cinstita Spătărie, ca să să vănză cu mezat din acareturile mele nemişcătoare şi să înplinesc dreptul ovreiului.
După care luminată poruncă au şi vrut dumnealor boeri ispravnici îndată să puie în lucrare, dar căzînd eu cu rugăciune a mă păsui pînă singur voi găsi muşteriu, ca nu cu mezat să cunosc pagubă din vînzarea acareturilor, am fost ascultat.
Şi cercetînd muşterii, m-am şi învoit cu dumnealui cinstitul biv vtori armaş Bănică la mîna căruia dau acest zapis al meu ca să fie ştiut că i-am vîndut două părvălii ale mele ce le am aicea în oraşu Ploeştilor, în rîndul cojocarilor. Însă prăvăliile în binale, iar nu în furci, i o căşcioară ce este în dosul acestor prăvălii cu locul lor, învecinîndu-se din sus cu prăvălia lui Ivaşcu cizmarul, iar din jos să învecineşte cu prăvălia logofătului Sandu sin postelnicul Radul.
Însă fiindcă locul supt o prăvălie este de zestre, cu voinţa soţii mele am pus andipricon o vie a mea patru pogoane lucrătoare ce le am în Valea Călugărească sud Saac.
Tocmeala dar ne-au fost taleri cinci mie cincizeci, care bani i-au şi numărat toţi, numitul cumpărător, la cinstitul isprăvnicat şi scăzîndu-să taleri 2.370 ai ovreiului, ceilalţi pînă la taleri 5.050 i-am primit toţi deplin în mîna mea socotindu-să această vînzare ca şi un mezat, după luminata hotărîre.
Deci să aibă dumnealui şi coconii dumnealui, în neam de neam, să stăpînească în bună pace fără dă nici o supărare. Şi pentru mai bună a dumnealui siguranţie au primit şi luminata hotărîre drept sinet, şi neclintită stăpînire, adeverindu-să acest zapis şi cu iscălitura dumnealor cinstiţilor boeri ispravnici ai acestui judeţ Prahova.
Iar eu împreună cu soţia mea, neştiind carte, ne-am pus degetile în loc de pecetie, ca să să crează.

Inspirat de savorile fanariote, am scris la Atena și mi s-a răspuns prompt: prikoon = zestre, andipricon sau anti-prikoon = în loc de zestre. Colega mea comentează cu accentul caracteristic, citez: “Dowry used to be an essential thing for a girl to find a husband... up to my time (thank God, I have a husband well above all this nonsense) but my parents felt like giving us a house, anyway!” (Bună idee, m-am gîndit, nu fără oarecare invidie.)

Probabil că asta e numai jumătate de adevăr. Înțelegem din context că andipriconul este un termen financiar-juridic care descrie garanția dată pentru un bun amanetat sau ipotecat care face parte dintr-o zestre. În textul de mai sus, era vorba de vînzarea a două părvălii, din care una se găsea pe un teren dat de zestre. Cum zestrea nu se putea înstrăina, terenul a fost garantat prin andipricon.

Voilà, cu dedicație Dragonului. (Și amănuntele oenologice cred că le discutăm mai bine în privat, adresa mea de e-mail e în profilul blogului.)