Dorul de Ceaușescu

Am dat peste un posting și nu, n-am să pun aici nici un link. Nu-l căutați în blogroll, că nu mai e.

Mai întîi am văzut clipul (cu regret, n-am reușit să copiez adresa, nu știu de ce), am rîs și m-am gîndit ce s-ar bucura Diacritica: Era celebrul discurs al lui Ceaușescu despre “cînd o face plopu’ pere și răchita micșunele”, la care Elena rîde în hohote și îl privește admirativ, scenă de gen. Apoi am citit comentariile de blog, și nu mi-a mai venit să rîd: Ce președinte bun a fost, 68% din popor zice că a fost cel mai bun președinte român al tuturor timpurilor, uite ce lucruri bune vorbea și făcea, cînd mă uit la politicienii de azi, vai de lume. Pînă aici, am mai auzit. De aici încolo: Sînt gay și știu ce soartă aș fi avut pe vremea comunismului, și totuși. (Da capo.)

Mă băiete:

1. După cum scrii, trebuie să ai 20-25 de ani: Ce ai văzut cu ochii tăi din ce a făcut Ceaușescu?

2. Ce ai făcut tu, cu mintea și cu mîna ta, ca România să aibă o politică mai bună?

3. Dacă tot ții un blog, și daca tot vorbești de “agramatismele” unui Mircea Geoană, ce părere ai despre agramatismele tale?

Victoria socialismului asupra poporului constă în spălarea creierelor, desființarea elitei intelectuale și înlocuirea ei cu activiști. Asta s-a făcut sistematic și cu intenție, bazele teoretice se găsesc în operele lui Lenin, exemple practice a dat Stalin grămadă. Procesul ăsta a durat în România cel puțin 40 de ani, operația inversă nu va funcționa în nici un caz mai repede. Distrugînd elita intelectuală s-a distrus automat și cultura politică democratică; România a avut-o pînă în anii ’40. Ăsta a fost de fapt scopul principal al spălării de creiere, și nici cultura politică nu se reface mai repede. Acum, în lipsă de altceva mai bun, stăm cu mîinile’n sîn, ne văităm și plîngem după vremurile lui Ceaușescu, în loc să facem ceva concret.

Alte păreri?