22 ianuarie 2011

Marcel

"Iar domnul de Charlus, căruia societatea în care trăise îi pusese la îndemînă, în acest moment critic, felurite pilde, alte arabescuri de amabilitate și, în sfîrșit, maxime că în anumite cazuri, cînd e vorba de niște simpli burghezi, trebuie să știi să scoți la iveală și să te servești de grațiile cele mai rare și pe care de obicei le păstrezi în rezervă, se îndreptă spre doamna Verdurin fîțîindu-se, cu prefăcută dulcegărie și cu aceeași amploare cu care o fustă i-ar fi lărgit și stingherit legănarea, cu un aer atît de măgulit și atît de onorat încît ai fi spus că a fi prezentat în salonul ei ar fi cea mai mare favoare. Fața lui în parte aplecată, în care mulțumirea se lua la întrecere cu buna-cuviință, se cuta cu mici zbîrcituri de afabilitate. Ai fi crezut că înaintează doamna de Marsantes, atît de mult ieșea la iveală femeia pe care o eroare a firii o pusese în trupul domnului de Charlus."

2 comentarii:

marul spunea...

:) ce-o mai face pe alte taramuri domnul proust ?

Pinocchi0 spunea...

Ehehei... :-)