Omul primitiv: Five o’clock tea tous les jeudis

Mai întîi fu o modă, aceea de a-și traduce numele în greacă. Sîntem în Renaștere. Nume banale, ca Neumann deveniră Neander: Omul nou, adică.

Unul din acești oameni noi fu Joachim Neander, 1650-1680, pastor reformat. În 1674, el deveni rectorul școlii de latină a comunității reformate din Düsseldorf și își făcu un obicei din plimbările pe valea rîului Düssel. Așa cum Brahms avea să compună “trei opere” la Tutzing, pe malul lui Starnberger See, și un quartet la Güllen, orășelul bătrînei doamne Zachanassian, Joachim Neander avea să se reculeagă acolo într-un peisaj feeric și să compună cîntece bisericești. Grota lui preferată avea să se numească Neandershöhle, și de pe la jumătatea secolului XIX întreaga vîlcea avea să se numească Neandertal. Inutil să mai spun, tot acolo și atunci (mai exact în 1856) aveau să fie descoperite oasele omului de Neandertal.

Prin decembrie 2010, Liviu Mihaiu avea să scrie un articol pe o temă oarecare, ale cărui lemnozități lingvistice aveau să fie diacriticate aici. Iar eu aveam să mă întreb, dacă tot vorbim de ortografie, de ce (sau dacă și cînd) se scrie în română “neanderthalian” cu th. Pentru că, se vede mai sus, Neandertal se scrie cu t, fără h. În germană, acel h a dispărut la reforma ortografică din 1901; doar muzeul și gara se mai scriu Neanderthal. (Gara din motive neelucidate, probabil germano-birocratice.)

În alte limbi moderne, Homo Neanderthalensis se scrie cînd cu th, cînd cu t. Francezii îl numesc din capul locului “neandértalien”, spaniolii “hombre de Neandertal”, grecii “άνθρωπος του Νεάντερταλ” (haha, deci cu τ, nu cu θ), turcii “Neandertal adamı”, rușii “Неандерталец” etc., etc. Oarecum echivoc, hominidul se numește “Neanderthal [man]” la englezi, cu mențiunea “in modern orthography Neandertal” și viceversa: “uomo di Neandertal o, nei testi meno recenti, uomo di Neanderthal” la italieni. O soluție radicală, admirabilă dacă stăm să ne gîndim bine, o găsim în limba maghiară: “neandervölgyi ember”.

Echivocul ortografic îl regăsim și în română, aici găsim “neanderthalian” in Wikipedia și “neandertalian” in DEX. Tot așa cum Moș Pinocchio se dă în vînt după interpretările baroce fidele epocii, Diacritica optează și ea pentru ortografia pleistocenă. Hominidul în cauză, adică, își scria numele cu th, că doar nu era să și-l scrie după ortografia modernă. Aferim.