– Ups.
Simțindu-se în continuare observată, zîmbi și ea întrebător.
– Eram curios ce citiți, i-am spus.
– Ach, e o carte de Ingrid Noll, mi-a răspuns arătîndu-mi coperta. Nu pot să o recomand. Știți, una din acele cărți în care o crimă se întîmplă en passant… (A urmat povestirea.)
– Eu citesc de cîțiva ani numai “În căutarea timpului pierdut”, m-am lăudat. Cuvînt cu cuvînt și pagină cu pagină. Ei, dar mă tem că trebuie să cobor.
– Distracție plăcută în continuare, am spus amîndoi în același timp.
Am coborît, apoi am luat metroul. M-am așezat pe un scaun zîmbind.
3 comentarii:
Chiar citesti integrala Proust? Rind pe rind, a incercat o groaza de lume din jurul meu si nimeni nu a reushit. Nici macar zaza, care parea cu adevarat TARE.
daca raspunsul la intrebarea de deasupra este pozitiv, spune-ne si tu doua vorbe. Cum merge? Cum rezishti? Cum...?
Plec la Sinaia si trebuie sa ies in curind. Plec zgiltziita de vestea ta cu Proust.
Iar cu femeile de 40 de ani ? Ce te-a apucat ?
Poate ca o sa te dezamagesc cand spun asta, dar eu pe Proust nu l-am terminat de citit nici o data si nici nu am revenit pana acum, 15ani mai tarziu, vreodata la el. La varsta aia eu ma uitam la Lawrence of Arabia si Charriots of Fire, care imi starneau imaginatia mult mai mult decat Proust. Nu cred ca mi-a placut nici stilul lui, cam plicticos dupa parerea mea. Preferam pe Guy de Maupassant la varsta aia (15).
Dar asa sunt eu, romantic si concret/direct. vorbesc despre fanteziile mele direct la tinta (nu stiu daca asta face vreun sens, pentru mine da.) eu si cand vorbesc cu anumiti pacienti care pot sa tolereze asta, le spun uneori "eu imi imchipui si-mi pot imagina (envision)un timp cand o sa te simti mai bine si o sa razi despre asta (adica cum te simti acum)". Majoritatea surad, incantati o clipa si ei de aceasta reverie, pe urma reapare pesimismul initial, inevitabil, dar totusi raman cu amintirea surasului si se refera mereau la el in conversatiile ulterioare. Eu cred ca asta ii ajuta intr-un fel. Tehnica asta nu am invatat-o de la nimeni. Am inventat-o eu. Nu stiu daca are vreo baza teoretica pentru ca de fapt nu ma pricep la psihoterapie, dar sunt bun de gura si solid-optimist.
Vera, nici eu nu am reușit încă să îl citesc pe tot, dar continui cu perseverență. Acum sînt la "Sodoma și Gomora", volumul 2 spre sfîrșit. Bună idee, o să dau un anunț pe blog cînd termin S&G și trec la volumul următor.
Dacă pleci la Sinaia, mi te închipui mai degrabă zgîlțîită de un tren de pe vremuri :-D Sper că o să cobori la peronul regal? Și să locuiești la Peleș?
Trimiteți un comentariu