Stăteam deci în metrou pe un scaun și zîmbeam. De ce zîmbeam, citiți aici. Lîngă mine s-a așezat o femeie la vreo 40 de ani, ocupată cu un drac de hîrtie. Știți, unul din ăla care seamănă cu niște foale și care se umplea la școală cu praf de cretă de pulverizat prin spatele profesorilor. Dacă sufli în ea cu putere, bucata aia de hîrtie împachetată se umflă și scoate două coarne.
– Pot și eu să fac așa ceva, am spus.
– Ach, eu nu pot, tocmai mi-a făcut cineva chestia asta cadou.
I-am arătat repede cum se face, apoi am spus:
– Din păcate trebuie să cobor, distracție plăcută în continuare.
6 comentarii:
link-ul nu merge :) asa ca nu stiu de ce zambeai:))
Nu merge, pentru că postul respectiv nu e publicat încă. Suspense!
:-)
M-as angaja cu juma de norma sa stivuiesc calatori la metrou !
vrem link-ul ! altfel postarea nu se pune :)
He he ai vrea tu invizibilule sa stivuiesti calatori in metrou , dar atunci cine mai scrie despre ciocolata :((
Ce bine-mi pare ca nu trebuie sa folosesc nici un metrou ! Nici in Bucuresti nu-l prea foloseam, evitam pe cat posibil, doar statia de la Eroilor de la Municipal mi-a placut pentru ca avea o librarie de unde imi luam mereu cate un Simenon sau un John Saul (horror). Aveau o colectie impresionanta din astia doi.
Despre femeile de 40 de ani chiar ca nu am nici o opinie. Nici nu cred ca cunosc vreuna in real life (in afara de serviciu dar ala nu se pune), toate prietenele mamei mele au intre 50 si 60 de ani, iar cand mama mea avea 40 de ani eu aveam cam vreo 10 si nu tin minte mare lucru de atunci. Pe strada oi fi vazut femei de 40 de ani, dar majoritatea norvegiencelor de varsta asta pe mine ma cam sperie ca sunt aproape toate mai inalte decat mine si mai au si riduri pe fata (am remarcat asta, pentru ca este ceva cu totul diferit de Romania). Mama mea care are acum 60 de ani nici nu are decat putina laba gastei, atat, astea de aici se rideaza de la 36 incolo.
Voilà link :-)
Trimiteți un comentariu