Bim-Bam-Berg

– Haaaa-ha, te duci la Bim-Bam-Berg!

Uneori, domnului Inginer îi lipsește pur și simplu respectul față de anumite lucruri.

Bamberg e un oraș mic. Atît de mic, încît Google nu înțelege “gara centrală Bamberg”, ce greșeală, și trebuie să-i repeți, de parcă ar fi tare de urechi, “gara Bamberg” ca să-ți arate pe unde vine. Și am găsit acolo o stradă cu case unde m-am simțit ca la Brașov, sau ca la Sibiu.

Vă dau un sfat: Dacă vă duceți la Bamberg și vreți să mîncați onorabil la masa de prînz, aveți grijă să faceți asta chiar la prînz. La prînzul nemțesc, vreau să spun, ora 12:00 sine tempore. Dacă vreți încerca la prînzul românesc, ora 14:30 c.t., adică 13:30 pentru stomacul român mediu, pățiți ca mine.

Un student amabil întîlnit la un stop roșu prin fața căruia nu trecea nici o mașină mi-a descris fiecare colț de stradă, curbură a străzii și crăpătură din pavaj pînă la restaurantul cel mai celebru și apoi mai departe pînă la numita gară. La restaurantul no. 1 se închisese însă bucătăria. Vizavi, la restaurantul no. 2, idem. Și așa mai departe, la toate celelalte (în număr de trei sau patru), cu excepția chioșcurilor cu pizza și döner kebap, față de care păstrez o distanță respectuoasă, condiționată nu numai de colesterol. Mi-am calcat pe inimă și am intrat la restaurantul de la Karstadt: steak din spinare de porc, 7,99 euro. Arăta a carne (suspect de albă), era însă moale și elastică, și scîrțîia pe dinți ca o bucată de cauciuc. Aș fi fost liniștit dacă obiectul incriminat nu s-ar fi numit “carne”, m-aș fi gîndit la tofu și ar fi fost OK. Dar știu că ceea ce poartă un asemenea nume trebuie să și conțină un anumit procent de carne biologic autentică. Brrrrr. Același lucru trebuie să se fi întîmplat și cu vinul “de Pays d’Oc”, care ar fi fost precis mai ieftin dacă ar fi provenit din numitele podgorii și nu in industria de zahăr, alcohol și coloranți. Ca să nu fiu foarte nedrept, trebuie să recunosc că eram și de data asta o minoritate: Restaurantul era vizitat la acea oră cu destul entuziasm, iar vîrsta medie a vizitatoarelor era cu siguranță în jur de 80 de ani. Probabil că peste 30 de ani o să prefer și eu carnea mai moale și vinul mai dulce.

Primul lucru pe care l-am făcut odată ajuns acasă (parafrazîndu-mi o răutate mai veche, aș numi ICEul Berlin-München “Werner Heisenberg Express”) a fost să-l sun pe domnu’ Inginer și să-i dau dreptate: Bim-Bam-Berg, heh. Față de anumite lucruri pur și simplu nu poți să ai respect.