“fardată, cătărămată, citită și fîță
cu lănțișorul pe țîță…” (Mircea)
Eram cu domnu’ Inginer duminică la sauna din centrul olimpic și aruncam după doi tineri sportivi niște priviri de lupi hămesiți. Deși, dacă stau să mă gîndesc, nu tocmai hămesiți, ba chiar sătui bine, dar care parcă-parcă tot ar mai fi avut loc pentru un pic de ceva.
Dumneaei, supranumită de Jean-Noel Katzenfrau, Femeia-Pisică, era puțin distrată. Numai puțin. Și foarte spontană. Drept care își schimbă brusc direcția și se ciocni cu unul din sportivi.
– Oh vai, vă rog să mă scuzați, îmi parte foarte rău, am auzit-o din colțul unde stăteam întinși și observam.
– Nu zău, am rînjit amîndoi la unison cu o sclipire de canin.
O cunoșteam din vedere, chiar foarte bine. Fardată, sigur, oricînd și oriunde, vara la lac, iarna la saună, nudistă eternă. Cătărămată, fără doar și poate, și cataramele își imprimaseră traiectoriile în piele și straturi adipoase. Citită, uneori, căci avea o voce gravă și răsunătoare, mi-o imaginam citind teatru radiofonic. (Roluri de bărbați, se înțelege.) Fîță, o, și’ncă cum, la nevoie într-un chimono negru fluturînd ca o flacără. Lănțișorul atîrna ca și pielea, numai țîța era suspect de fermă și de rotundă dedesubt, dar aici domnu’ Inginer deja nu mai vroia să știe de nimic. (Iar eu chicoteam mai departe de unul singur în dosul Sodomei și al Gomorei.)
“…a trecut moartea, și a vrut să fie puțin și a noastră” (tot Mircea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu