Se dedică Tapirului, care a citit „debitează” în loc de „debutează”, întrebîndu-ne de ce nu „rebutează”. Iată un rebut la debut, mai bine aici decît niciodată.
De atunci mă tot gîndesc și mă mir: Mai întîi, joi, un concert de orgă, o orgă fabuloasă și nouă, la Conservatorul din București. Să observăm următoarea scenă: Steffen Schlandt, fiul lui Hans-Eckardt, cîntă, alți doi trag registrele și întorc paginile. Pe stînga, Ursula Philippi, pe dreapta Erich Türk. Brașov, Sibiu, Cluj. Concertul a fost o întîlnire a comunității uitate a sașilor: A organiștilor, a elevilor (Dan Racoveanu și Fernanda Romila, cîntînd la patru mîini, au fost dintre cei mai eminenți) și a prietenilor lor. Toată lumea invitată, doar că nu a știut nimeni. Intrarea de altfel liberă.
Mai apoi, duminică, un concert de orgă cu blockflöte, tot la Conservator. Dan Racoveanu la orgă, Jean-Pierre Meunge la blockflöte, numit și flaut dulce pentru limbile mai neaoșe. Auditoriul: un grup de vreo 50 de francezi aduși cu autocarul. Nu că românii n-ar fi avut acces, dar în Șapte Seri scria: duminica de Florii, ora 10. Concertul a început la ora 19.
În fine, marți, un concert de blockflöte și clavecin, în sala de muzică a castelului Peleș. Jean-Pierre Meunge la blockflöte, fiica lui la violoncel, și Fernanda Romila la clavecin. Auditoriul: același grup de francezi aduși cu autocarul, și Moș Pinocchio.
– Ei dragă, îmi spune Diotima, noi nu avem organiști cu adevărat buni.
Știind că nu are rost să o contrazic pe Diotima în sentințele ei, am spus doar: Hm, știu eu? Dar tot cîntă de vreo șapte sute de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu